A venit toamna cea bogată iar piețele s-au umplut de marfă de cea mai bună calitate. Tarabele, scăldate în culori, îți fac cu ochiul la tot pasul. Vânzătorii te ademenesc și îți jură ca au cea mai bună marfă, la cel mai bun preț. Nu de aceeași părere sunt însă cumpărătorii, care par din ce în ce mai pretențioși, pretenții de cele mai multe ori neîntemeiate. De pildă, o doamnă nu accepta ardei kapia strâmbi pe motiv că nu-i poate coace. Alții au strâmbat din nas și la preț. O asemenea situație ne-a fost relatată de o precupeață care a povestit că un domn, care se dădea profesor de mate-fizică la nu știu ce școală prin județ, a negociat varza de la 2 lei kilogramul la doar 1 leu. Și nu a cumpărat decât două căpățâni pe care le-a plătit și a uitat să le mai ia. La o altă tarabă, o femeie în vârstă vindea mure de pădure la pahar, cu doar 5 lei. Fructele provin din pădurile din zona Berzunți. „Sunt pe terminate. Numai eu știu cât am muncit să le culeg și acum toată lumea spune că sunt scumpe”, povestește femeia supărată. O cucoană tot îi dădea târcoale în încercarea de a obține un preț mai bun. Cred că până la urmă au căzut la o învoială.
Printre producători
Într-o altă zonă, la tarabele din afara pieței, nimerim printre producătorii din zona Dieneț. Oamenii spun că 2019 a fost un an mediu. În câmp, gogoșarul nu a prea mers anul ăsta din cauza vremii. Vinetele și varza au mers mai bine, mai ales în solar.
„Am venit mai mult cu ardei, varză, morcov… Cu vinete nu am venit astăzi că nu am avut timp de cules. Oamenii mai comentează de preț, ba că marfa e nu știu cum. Dar eu le zic că dacă nu le convine să meargă la market. Acolo e și mai scump și nu au calitatea noastră”, a spus Maria Bălan care ne-a oferit și câteva idei simple de a păstra legumele pentru la iarnă: „Dacă nu faceți zacuscă, cele mai bune sunt coapte, curățate și puse la congelator sau ladă frigorifică. Se mai pot tăia bucățele, și tot așa puse în pungi la congelator sau tăiați la borcane după diferite rețete.”
Tanti Maria zice că are 80 de ani, dar e sprintenă ca la 20. Secretul ei este munca. „Munca m-a menținut în putere și mâncatul sănătos. Nu de la supermarket, sau cum îi mai zice. A mers și o țuiculiță naturală, că așa e când muncești. Numai cine nu muncește nu știe”, mai spune precupeața din Dieneț, moment în care o cumpărătoare achizitionează doar un kilogram și jumătate de ardei gras. „Cumpăr puțin. Cât mănânc o dată. Pentru mine, că sunt singură, mi-ajunge. Nu pun pentru la iarnă, că nu mănânc. În rest mâncăm pastile, că altfel cădem jos…”, spune clienta făcând haz de necaz. Vecina de tarabă a Mariei Bălan este vecină și de tarla la Dieneț. Ioana Spulber afirmă că anul ăsta a mers mai bine la legume față de anul precedent.
„Oamenii spun că prețurile sunt mari, dar de fapt, puterea de cumpărare e scăzută. Prețurile pe care le avem acum le practicăm de vreo 5-6 ani. Dacă am fi crescut prețurile, n-ar mai fi cumpărat nimeni”, ne zice Ioana Spulber, care a mai precizat ceva foarte interesant: producătorii din ziua de azi au un sprijin real doar în fondurile europene. Au un inginer în comună care îi consiliază în domeniu. Ioana ne-a dat și exemplu: la roșii, pentru o suprafață de 10 ari, se primesc 3.000 de euro. Ea deține mai bine de două hectare și are noi planuri de finanțări pentru anul care vine, precizând că aceste fonduri pot fi accesate din trei în trei ani și că trebuie să produci cantitatea declarată în contract.
Salată de gogoșari
Dacă tot ne-am învârtit printre atâtea legume proaspete, am zis că nu putem pleca acasă cu tolba goală. Așa că am rugat-o pe Ioana Spulber să ne dea măcar o rețetă, cum să păstrăm cel mai bine legumele pentru anotimpul rece, și nu numai. Întâmplarea face ca exact cu câteva minute mai înainte, Ioana să primească de la o clientă o rețetă de salată de gogoșari pe care o prezentăm și noi în continuare:
0,500 l ulei; 0,500 kg zahăr; 0,500 l oțet; 400 g bulion; 3 kg gogoșari tăiați fideluță, o lingură de sare; un plic muștar boabe; foi de dafin. Se fierb toate timp de 30 de minute după care se trec gogoșarii tăiați prin sos până încep să se înmoaie. După care se trece prin procedeul bain-marie 30 de minute.
În forfota pieței
Lumea pestriță e la ea acasă în Piața Centrală. Un tip stă la un colț și afișează o cutie de telefon smart de ultimă generație. În rest, lumea bârfește despre nefericitul eveniment petrecut în urmă cu o zi când un comerciant din zonă și-a pus ștreangul de gât. „Era tânăr românu’. Parcă avea 42 de ani. Cică din cauza banilor s-a omorât”, povestea într-o limbă română cu accente romani un vânzător de la modulele din piață. Mai dau un tur de piață iar în dreptul tarabelor cu mici pofta m-a învins. Acolo, o doamnă trecută de 80 de ani, după aspectul părului și al chipului, savura niște mici zemoși, bine înmuiați în muștar, după care sorbea sățios dintr-un pahar de bere. Ceasul era doar 10.30. Probabil că așa recomanda medicația. Apoi intră un individ cu o falcă umflată și un chip ce arăta durere. Vânzătorul de mici, un personaj clasic românesc care se pricepe la toate, îl îndrumă spre un cabinet stomatologic undeva pe strada Castanilor, în spatele magazinului chinezesc de la Orizont. Omul dă a lehamite din mână. „Sau dacă nu, ascută la mine. Te duci și-ți iei ketonal. Nu costă mai mult de 5-6 lei. Iei una seara și una dimineața. O să-ți spargă aia și nici n-o să te doară”, recomandă vânzătorul care se pricepe la de toate. Omul, vădit chinuit de durerea de măsele, se așează la masă: „Lasă! Dă-mi doi mici!” În stradă, o femeie în vârstă de la țară își vinde cele câteva pahare cu fructe de pădure… Iar nimeni nu cumpără nimic…
