Accidentarea care i-a trunchiat pregătirea în acest an și aurul ratat la ultima rundă de sărituri, înțepătura de albină dinaintea finalei de triplusalt și lacrimile de după, indiferența autorităților și felicitările controlorului de tren: tot ce trebuie să știți despre argintul mondial al performerei în vârstă de 18 ani antrenată de Cristi Nemțeanu la SCM Bacău, în exclusivitate pentru „Deșteptarea”
România s-a întors cu două medalii de la Campionatele Mondiale Under 20 de atletism desfășurate la Oregon, în Statele Unite ale Americii. Iar una din ele strălucește la gâtul triplusaltistei băcăuane Daria Vrînceanu. Medalia este de argint, dar performanța are valoarea aurului, în condițiile în care accidentările au redus la o perioadă foarte scurtă (numai două luni) pregătirile Dariei pentru întrecerile de la Oregon. La drept vorbind, și medalia putea fi de aur, având în vedere că băcăuanca de 18 ani antrenată de Cristi Nemțeanu la SCM a dominat autoritar proba de triplusalt. A dominat-o din faza calificărilor și până la ultima rundă de sărituri a finalei, atunci când rezultatul său de 13,70m a fost depășit de bulgăroaica Viktoria Angelova, autoarea unui 13,91. „Dacă nu aș fi avut problemele medicale care m-au împiedicat să mă pregătesc așa cum trebuie, săream lejer peste 14 metri, iar titlul mondial al fi fost al meu”, s-a destăinuit vicecampioana mondială U20 în exclusivitate pentru „Deșteptarea”. Să îndepărtăm, așadar, cortina și să pășim în culisele acestei super-performanțe mondiale.
-Așa cum amintea și Daria Vrînceanu, problemele medicale s-au ținut lanț pentru proaspăta vicecampioană mondială U20 la triplusalt în acest an. În fapt, eleva lui Cristi Nemțeanu s-a putut pregăti constant bine pentru Mondialele din Statele Unite doar în lunile iunie și iulie. Și pentru că un necaz nu vine niciodată, dar absolut niciodată singur, cu doar două zile înaintea finalei probei de triplusalt, Daria a fost înțepată deasupra gleznei de o albină! „Abia puteam merge”, a recunoscut băcăuanca.
-Ce a fost mai profundă: bucuria titlului de vicecampioană sau tristețea ratării aurului mondial? Ei bine, cu toate că America a rămas în urmă, Daria mai varsă și acum câte o lacrimă. Iar asta ține loc de orice răspuns. Și totuși, campioana SCM Bacău ține să precizeze: „Chiar dacă mai lăcrimez din când în când, acum, ceea ce predomină este bucuria. Un titlu de vicecampioană a lumii rămâne o reușită, de care nu am cum să nu mă bucur. Atunci, la finală, când bulgăroaica m-a luat chiar la ultima săritură, tristețea a fost însă foarte mare. Nici nu ptea fi altfel”.
-Și pentru a înțelege dezamăgirea băcăuancei noastre, să ne întoarcem la momentele de după premiere. Așa cum face întotdeauna după un concurs foarte important, prima persoană pe care Daria a sunat-o a fost mama sa, fosta campioană a României la volei feminin cu Știința Bacău, Irina Vrînceanu (fostă Bușu). Numai că, în loc de cuvinte, Daria a dat drumul la telefon unui hohot de plâns: „Nu mă puteam stăpâni. Fusesem atât de aproape de aur!”.
-Cum credeți că este răsplătit de autorități și de conducătorii de club un titlu de vicecampioană mondială câștigat de o domnișoară de 18 ani? Cu o indiferență totală. Daria Vrînceanu și antrenorul său, Cristi Nemțeanu nu au primit niciun telefon sau mesaj de felicitare din partea autorităților locale. Și nici din partea directorilor sau conducătorilor entităților sportive din Bacău. Mai mult, nimeni dintre aceștia nu a ținut să-i întâmpine la revenirea din America pe aeroportul Otopeni sau la gara din Bacău! Interesant este că Daria a avut parte de mult mai multă prețuire din partea controlorului CFR al trenului cu care s-a întors marți seara de la București în Bacău. „Scuzați-mă, dar nu sunteți cumva atleta care tocmai a câștigat argintul la Mondialele din America?”, a sunat remarca „nașului” de tren, urmată de felicitări, dar și de rugămintea de a face o fotografie împreună. „Bine că ne-a remarcat și felicitat controlorul de tren, că în rest parcă am fi ai nimănui. Ai zice că prin rezultatele obținute mai mult îi supărăm pe cei din jur”, și-a vărsat of-ul antrenorul Dariei, Cristi Nemțeanu, tehnicianul cu peste 600 de medalii la competițiile naționale și internaționale, incluzând aici și un set complet la mondiale: aur la juniori 2 în Columbia, în 2015, cu Georgiana Aniței, argint la U20 acum, în Statele Unite cu Daria Vrînceanu și bronz la U20 în 2016, în Polonia, cu aceeași Geo Aniței.
-Și apropo de modul în care este răsplătită marea performanță în România: Agenția Națională pentru Sport nu a premiat-o nici până azi pe Daria Vrînceanu pentru titlul de vicecampioană europeană Under 20 la triplusalt cucerit anul trecut, în Finlanda! Și nu numai pe ea!
-Daria Vrînceanu nu și-a cumpărat nimic din Statele Unite: „Până la finală nu am avut timp, iar după nu am avut cum pentru că totul era închis. Dar nu-mi pare rău: cel mai frumos suvenir rămâne, până la urmă, medalia de argint”.
-Primul lucru pe care l-a făcut vicecampioana lumii U20 la triplusalt când a ajuns acasă, în Bacău? Un somn bun. „Am dormit neîntoarsă vreo 12 ore. Simțeam nevoia, mai ales că și drumul de întoarcere a fost lung și obositor”, a precizat Daria Vrînceanu. Un drum care, cu tot cu escale, a durat 25 de ore pe traseul Oregon- Portland (cu mașina), Portland- Amsterdam (cu avionul), Amsterdam – București (cu avionul) și București- Bacău (cu trenul). Un total de 11.000 de kilometri pentru 13 metri și 70 de centimetri; ce-i drept, 13 metri și 70 de centimetri din argint!
-Iar de la argint, să privim spre aur: aurul pe care atleta descoperită și antrenată de Cristi Nemțeanu dorește să-l cucerească anul viitor, la Europenele U20. „Am o revanșă de luat”, a anunțat Daria Vrînceanu. Să fie cum îți propui tu, Daria!
