Hublou / O putere de tip soft

Zilele de sfârșit de an, cu neașteptate temperaturi ridicate, m-au făcut să mă gândesc, mai mult ca niciodată, la un fel de împrimăvărare lăuntrică, la înlăturarea oricărui balast, baraj emoțional. Îmi doresc o confruntare cu mine însămi foarte directă și sinceră, și cred că asta înseamnă o probă de forță interioară, de tărie de caracter, pentru că, în primul rând, îmi pun sub lupă nereușitele și le analizez cu maximă luciditate.

Fiindcă veni vorba despre putere, vă amintesc că anul care tocmai își dă obștescul sfârșit a fost unul caracterizat și prin ceea ce se numește woman power. O putere de tip soft, însă, una benefică, luminoasă. Vorbind despre femei conștiente de valoarea lor, cu personalități ferm conturate, cu sensibilitate, inteligență, talent, care și-au croit cariere pe propriile forțe. Și tot o probă de putere, de altă natură de astă dată, și anume puterea de a se elibera de frică, prejudecăți, de rușine și de constrângeri de orice fel, a fost campania #me too.

Trebuia să vină și ziua în care să fie dezvăluite toate abuzurile împotriva femeilor, toate mizeriile, insultele, intimidările, umilirile, violența și hărțuirile sexuale la care au fost supuse. Un subiect vast, sensibil și extrem de grav, cum e cel al abuzului fizic și emoțional, a fost tratat și într-o mini-serie HBO, Marile minciuni nevinovate, pe care am urmărit-o cu sufletul la gură, atât de bine scris era scenariul, la fel de bune, excelente chiar, fiind regia și interpretarea celor trei actrițe din rolurile principale.



Serialul are la bază romanul unei autoare americane de mare succes, Liane Moriarty, care spune că a vrut să scrie „un roman al agresiunii sub toate formele, de la bârfă la ticăloșie, până la spectrul violenței domestice”. Și i-a reușit o poveste întunecată, un thriller psihologic captivant, o acidă satiră despre minciună, trădare, cupluri toxice, ipocrizia vieții sociale. Cu un final (dezlegarea crimei de la începutul filmului) care te lasă bouche bée, fiind total neașteptat. În care vezi că există prietenie adevărată, săritoare, ocrotitoare, și solidaritate între femei în fața violenței.

A cărei victimă era una dintre cele trei prietene, Celeste, o femeie superbă, așa după cum și numele ei o sugerează, jucată impecabil în film de Nicole Kidman. Personaj care, sub masca mondenă, sub aparențele unei femei fericite, împlinite, cu o familie model, având un soț tânăr, bogat, care o răsfață, și doi gemeni reușiți, trăiește un adevărat calvar. Pentru că bărbatul este un psihopat cu ieșiri bestiale, care o bate, după care o copleșește ba cu cadouri, declarații de iubire, cu partide de sex fiebinte, ba cu rugăminți de iertare, cu regrete și promisiuni că nu se va repeta, că va merge la tratament…

Iar ea își ascunde vânătăile, dar și drama, încercând frică și rușine în același timp. Rușine că a ajuns să se lase astfel înjosită și rușinea că fiii săi ar putea să o vadă atât de umilită. Așa că ia hotărârea să rupă legătura aceea toxică, dar soțul ei nu acceptă realitatea și o urmărește cu gândul răzbunării. În fine, nu dezvălui mai mult, cine vrea să vadă filmul îl va găsi, sau va căuta cartea. Amândouă merită din plin efortul. Cea care a produs, împreună cu Nicole Kidman, mini-seria Big little lies, actrița Reese Witherspoon (excelentă în rolul voluntarei, energicei Madeline) spune sus și tare că femeile trebuie să se facă mai bine auzite în lumea de azi, și să aibă mai multă ambiție. Să fugă de bărbații ce nu le fac față, pentru că sunt și alții, dintre aceia cărora le plac femeile ambițioase și le consideră foarte sexy. Chiar așa!

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"