Calităţi perene

E posibil să le asociaţi cu versurile aparţinând unuia dintre cei doi autori de poezii antologice dedicate graiului străbun: George Sion (1822-1892) şi Alexei Mateevici (1888-1917) (primul, născut în Bucovina de nord, la Mamorniţa, raionul Cernăuţi, iar al doilea, în Basarabia, la Căinari). Începutul imnului „Limba românească”, de G. Sion este edificator: „Mult e dulce şi frumoasă/ Limba ce-o vorbim./ Altă limbă-armonioasă/ Ca ea nu găsim”.



Miniportret, la bicentenar

George Sion, născut la 18 mai 1822 (cf. Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900; după Istoria literaturii române – tratatul Academiei –, Dicţionarul cronologic, Dicţionarul scriitorilor români ş.a., 22 mai), a fost un scriitor polivalent, abordând temerar speciile literare ale începutului cultural românesc. Cu o viaţă agitată, dar antrenat în mişcarea spirituală a vremii (a urmat doar două clase la Colegiul „Sfântul Sava”, unde leagă prietenie cu D. Bolintineanu; asistă la „soaréle” literare acasă la Gh. Asachi; ia parte, ca paşoptist, la Adunarea de pe Câmpia Libertăţii; este membru al Astrei, al Societăţii Academice „Junimea” din Cernăuţi şi al Societăţii Academice Române, cu un discurs despre Al. Donici; fiica sa, Marica, a fost soţia lui Mateiu I. Caragiale), se angajează în traduceri din greacă, apreciat fiind de Mihail Kogălniceanu. Ca dramaturg, îl anticipează în limbaj pe Caragiale, iar ca istoric literar prefaţează scrieri de Gr.H. Grandea, Carol Scrob şi se entuziasmează la contactul cu „Ţiganiada” lui Ion Budai-Deleanu. Întemeiază reviste şi scrie reportaje despre Basarabia, Târgu Ocna ori despre zona Neamţ.

Şi totuşi, poetul

Plasat în contextul zorilor poeziei culte, „versurile sale, de o sonoritate agreabilă, par bune de pus pe muzică” (Florin Faifer). Populare în epocă, dar şi după aceea, sunt „Limba românească”, „Pluguşorul” sau romanţa „Hora nouă”, pusă pe note de Al. Flechtenmacher. Prima dintre ele este cuprinsă în manuale începând cu cele pentru clasa I şi chiar pentru grădiniţă.

 Comori băcăuane

Secţia Fond documentar şi patrimoniu a Bibliotecii Judeţene „Costache Sturdza” deţine câteva ediţii princeps din opera lui George Sion: traduceri („Moartea lui Socrat”, de Lamartine – Iaşi, 1847, cu mottoul „Adevărul este Dumnezeu!”; „Istoria generală a Daciei”, de Dionisiu Fotino – Bucureşti, 1859), versuri („Din poesiile lui George Sion”, Bucureşti, 1857, cu o prefaţă a sa, încheiată astfel: „Iată cartea vieţii mele!/ Iată ce am făcut eu/ Cu aceste versurele/ Ce-au ieşit din pieptul meu!/ Pentru lumea cârtitoare,/ Ce-ar fi oare de vorbit?/ Mulţumit vei fi tu oare,/ Cititorule iubit?”; punctuaţia este, după cum se vede, impecabilă) sau din cărţile îngrijite de el: „Poesii”, de Dimitrie Bolintineanu, „cu o prefaţă de G. Sion, sub a cărui preveghiere minuţioasă s-a tipărit această ediţiune” – Bucureşti, 1877.

 

Abonați-vă la canalul Telegram Deșteptarea pentru a primi știri necenzurate de "standardele comunității"
PUBLICITATE