– Doru, felicitãri pentru cursã si pentru locul doi obtinut. Te asteptai la un asemenea rezultat?
– Imi doream sã fac o cursã bunã, chiar dacã stiam cã va fi greu. Nu eram foarte acomodat cu kartul si, in plus, aveam de infruntat adversari cu o experientã mult mai mare decat a mea. Chiar dacã locul doi este bun tinand cont cã il am ca adversar pe Mihai Marinescu, eu nu sunt foarte multumit.
– De ce?
– Consider cã puteam merge mai bine.
– Mereu vrei mai mult.
– E si normal asa. Altfel nu poti progresa. Intr-un fel sunt mandru cã am terminat pe locul doi, in spatele lui Mihãescu, dar si mai mandru voi fi in ziua in care il voi invinge pe Mihãescu.
– Ai avut o problemã cu startul. Mereu te-ai grãbit.
– Asa este, cu exceptia ultimei dãti cand eu zic cã am pornit la timp. Din pãcate s-a dat din nou start ratat desi plecasem la miime de secundã. Imi pare rãu ar fi fost interesant de vãzut cum s-ar fi desfãsurat restul cursei.
– Cum este sã te lupti cu adversari mult mai mari ca tine? Unii au triplul varstei tale.
– Vã dati seama cã nu este deloc usor. Una este rezistenta unui om de 21 de ani si cu totul alta e rezistenta unui copil de 13 ani. Mie nu-mi rãmane decat sã mã antrenez cu seriozitate si sã-mi imbunãtãtesc performantele.Scris de Dan Sion
