Cel putin in privinta conflictului din Estul Ucrainei, sursele de informare ale presei românesti sunt extrem de ciudate.
Pentru ca, am observat, punctele de vedere prezentate de ziarele si televiziunile românesti sunt mereu si mereu cele ale Kievului si Washingtonului.
Desi traim intr-o era a informatiei, in care este extrem de usor sa te informezi de la fata locului, in România nu se intâmpla asa, iar relatarile cu privire la zona Donetkului si Luganskului sunt facute dintr-o singura perspectiva.
Este trist pentru ca, in felul acesta, presa nu-si mai indeplineste rolul de informare si se transforma intr-un urias organism de manipulare.
Orice s-ar spune, a prezenta faptele doar dinstr-o singura perspectiva e echivalent cu a prezenta un adevar numai pe jumatate. Iar, o jumatate de adevar se numeste minciuna.
Cazul avionului malaiezian este cât se poate de sugestiv: televiziunile si site-urile românesti, cu câteva exceptii, au prezentat doar punctul de vedere al Kievului, au indreptat degetul, acuzator, spre Rusia si nu au prezentat si versiunea ruseasca a evenimentelor.
Nu spun ca rusii nu sunt vinovati, nici nu consider ca de vina sunt ucrainenii; e prea devreme pentru asta. Ancheta abia a inceput, iar o presa responsabila nu are voie sa acuze doar pe baza unor antipatii istorice.
Din pacate, presa noastra este prinsa in niste jocuri politice care o depasesc. S-a invatat sa ia de bun ceea ce soseste pe mail de la Kiev sau Washington, fara sa-si puna intrebari, fara sa verifice din alte surse si fara sa coreleze informatiile intre ele.
Rezultatul este o viziune partinica a evenimentelor. Ce nu mai vede presa româneasca este suferinta populatiei civile.
Ziarele si televiziunile numara sec mortii, dar nu se intreaba cum de au murit acei nefericiti, cine a tras in ei si cu ce scop.
In schimb, are grija sa gaseasca in permanenta scuze pentru cei care isi demonstreaza priceperea militara mitraliind copiii.
