Ediţia de deschidere
S-a anunţat în primăvara acestui an – mai precis, pe 5 mai – că a devenit operaţională Legea privind instituirea Zilei Naţionale a Gastronomiei şi Vinului Românesc. S-a fixat şi locul în calendar: prima duminică din octombrie. Cei ce au propus Legea au argumentat: „Bucatele şi vinurile româneşti sunt un cumul de tradiţii care încântă simţurile şi cuceresc tot mai mulţi admiratori şi care pot deveni cartea de vizită a ţării noastre”. Autorităţile publice sunt invitate să propună manifestări de ordin ştiinţific sau social menite a promova produsele culinare recunoscute în zonele respective, precum şi obiceiurile care le însoţesc. Aşadar, duminică, 6 octombrie, ar trebui să avem deja prima ediţie a manifestării enunţate mai sus.
Cum stă Bacăul
Sub raport ştiinţific, judeţul şi-a făcut temele şi chiar a primit avizele favorabile pentru a i se legitima programul de cercetare. Mai precis, în perioada 1 oct. 2016-30 sept. 2018, s-a derulat Proiectul „Digitalizarea patrimoniului cultural alimentar. Regiunea Bacău – eCULTFOOD”, coordonat de Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, în parteneriat cu Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi şi Asociaţia Culturală „Artă – tradiţii – patrimoniu, fără frontiere”. Resursele financiare au venit de la Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării, prin Planul naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare pentru perioada 2015-2020. Ipoteza Proiectului a fost clarificată de directorul acestuia, lect. univ. dr. Petronela Savin: „Digitalizarea patrimoniului cultural alimentar regional reprezintă un demers cu un considerabil potenţial socioeconomic, răspunzând atât unor nevoi culturale, cât şi unor nevoi socioeconomice precum alimentaţia sănătoasă şi protejarea produselor tradiţionale în sistemul schimburilor de valori”.
Concret, s-a mers în aproape 30 de localităţi rurale, alese după criterii tematice: de la Frumuşelu, comuna Glăvăneşti, la Apa Asău, comuna Asău, şi de la Ludaşi, comuna Balcani, la Caşin şi Mănăstirea-Caşin. S-au filmat poveştile unor bucate pentru care s-a dus vestea în zonă şi, obligatoriu, s-a înregistrat drumul de la pregătirea ingredientelor până la produsul finit. Se înţelege că s-au petrecut ore bune într-o gospodărie, iar cercetătorii (cadre didactice, dar şi studenţi sau masteranzi) au dialogat cu gospodinele şi nu de puţine ori au pus mâna când a fost nevoie de ajutor.
Limbajul culinar – sursă de studiu secundar
Conversaţiile cu zecile de persoane contactate – cele mai multe, cu 7-8 clase absolvite sau mai puţine – au fost atât de naturale, încât înregistrările au devenit o preţioasă resursă de studiere a specificului lingvistic local. Depun mărturie (am luat parte la mai mult de zece dintre descinderile realizate în toate colţurile judeţului) că din eşantioanele de vorbire spontană, naturală şi abundentă se pot extrage concluzii extrem de interesante pentru stabilirea particularităţilor limbii române din acel loc. Observaţii de ordin fonetic (rostirea siflantă: sapte, în loc de şapte, şi cozoc, în loc de cojoc) sau lexico-semantic (cuvinte folosite numai în satul respectiv sau cu sensuri proprii subgraiului acelei aşezări umane) se pot face ascultând vorbirea romano-catolicilor din Gioseni, Galbeni (com. Nicolae Bălcescu), Prăjeşti (com. Prăjeşti) ş.a.
Dacă punem la socoteală şi obiceiurile culinare sau de locuit, precum şi mentalităţile perpetuate în interiorul comunităţilor rurale, rezultă o ofertă de cercetare ştiinţifică aflată în aşteptare.
