De-a lungul anilor, scena politică românească a devenit un adevărat ring de luptă, unde politicienii se duelează cu acuzații de corupție și trădare ca și cum ar fi într-un episod interminabil de telenovelă. Se agită, ne cer să-i votăm cu încredere și să-i înjurăm pe ceilalți. Se bălăcăresc pe unde apucă, dar se înțeleg neașteptat de bine atunci când vine vorba să-și bage adânc mâinile în bugetul statului, într-un mod care pare cât se poate de legal.
Politicienii noștri, eterni plângăcioși pe umerii sărmanilor, se plâng de criză, de lipsa banilor și de situația țării noastre. Cu toate acestea, nu par să vadă problema atunci când, cu nonșalanță, se adapă din bugetul public. Este un adevărat circ în care cu toții pretind că se luptă pentru binele poporului, dar în spatele cortinei, se distrează pe banii noștri.
De ani de zile, politicienii au găsit o metodă ingenioasă de a hrăni partidele politice: legea care prevede că partidele care obțin cel puțin 3% din voturi la alegeri primesc finanțare din partea statului pentru a-și susține activitățile politice. Ne spun că este pentru a combate corupția la alegeri. O glumă proastă, aș zice!
Cica să nu se mai facă mișmașuri cu sponsorizări pentru cursa electorală. Cu toate acestea, realitatea pare să fie că politicienii se hrănesc cu bugetul național sub pretextul moralității și transparenței.
Nu o să vezi nici un politician care să nu prindă o cameră TV liberă în față căreia să nu condamne sărăcia în care se zbate poporul. Dar ar renunța la această lege? Nu, asta nu! Este cu neputință să se ia o astfel de măsură!
Poate ar trebui să ne întrebăm dacă această lege este cu adevărat în interesul public sau doar un mijloc pentru politicieni să-și plătească diverșii sinecuriști pentru a-și asigura supraviețuirea politică.
Poate ar trebui să le spunem că e cazul ca, dacă vor să danseze, să facă bine să-și plătească muzica.
