N-am vazut pâna acum concentrari atât de mari de jandarmi care sa intre in fiefurile clanurilor interlope.
N-am vazut sute de luptatori bine echipati, cu masini de interventie si cu asa hotarâre sa-i scoata din palatele lor pe evazionisti, pe hotii de carduri, pe traficantii de droguri.
Nu am vazut sa se faca eforturi foarte mari din partea organelor de represiune sa se identifice si sa fie documentata activitatea infractionala a traficantilor de carne vie, a retelelor de prostitutie infantila, a organizatiilor criminale care se ocupa de taxe de protectie.
In schimb, când e vorba de câtiva protestatari, de niste tarani care incearca sa-si apere pamânturile sau de niste salariati care incearca sa-si obtina lefurile neplatite de patroni, se umple strada de viteji cu scuturi si bastoane. Când e vorba de niste amarâti, care nici bani de un avocat mai acatarii nu au si nici timp de pierdut in instante, mecanismul represiv al statului functioneaza ireprosabil.
Asa ca, pâna când nu o sa vad batalioanele de jandarmi platite din bani publici ca se lupta cu cei mai temuti infractori, laolalta cu echipe de procurori, judecatori si politisti, nu o sa iau in serios argumentele cu care-si justifica organele represive interventiile impotriva unor protestatari pasnici, inarmati cu cel mult un drapel tricolor.
Pentru ca, in mintea mea, interlopul care ameninta oamenii de afaceri sa-i plateasca taxa de protectie, traficantul de droguri, cei care obliga copiii sa se prostitueze sunt de milioane de ori mai periculosi decât adolescentii cu pancarte.
