Acum câtiva ani, o directiva europeana interzicea vânzarea becurilor cu incandescenta. La inceput au fost scoase in afara legii becurile de 100 de wati, apoi cele de 75 si asa mai departe.
Pe hârtie, totul parea frumos iar fundamentul, extrem de nobil: economia de energie. Ziceau domnii de la Bruxelles, ca daca nu vom mai folosi becurile clasice, cu incandescenta, ci numai becuri “ecologice”, de zece ori mai scumpe, intreaga Uniune va face economii insemnate de energie.
Am avut sansa sa intreb un europarlamentar daca, inainte de a se vota aceasta decizie, s-au mai luat in considerare si alte probleme, cum ar fi costul pentru consumatorii casnici, efectul becurilor “ecologice” asupra ochilor sau problemele de sanatate ce pot sa apara in urma spargerii unui astfel de bec, in care se gaseste si mercur.
Raspunsul a fost ca nu. S-a luat in considerare doar problema economiei de energie.
Astazi, la câtiva ani de la interzicerea becurilor cu incandescenta, acestea au revenit in magazine. Becurile “ecologice” au ramas la fel de scumpe, in ciuda promisiunii ca se vor ieftini.
Problemele ecologice ale becurilor care economisesc energia se discuta tot mai intens, precum si efectul luminii pe care o degaja, asupra ochilor.
Ramâne de clarificat o problema de logica elementara: daca UE a interzis termometrele cu mercur din motive ecologice, de ce tot UE a declarat ca obligatorii becurile care contin cantitati insemnate de mercur?
Razvan Bibire
