Sa spunem ca plecati in concediu, undeva, in tara sau in strainatate. Colegii de serviciu, rudele sau pur si simplu alti cunoscuti va ureaza calatorie placuta si…sa nu uitati sa le aduceti si lor ceva. Si de aici incep discutiile si nervii.
Si o multime de timp consumat pentru a gasit cadourile potrivite. De bani nu mai vorbesc, pentru ca e de la sine inteles. Cel putin o zi mi-am pierdut-o de fiecare data cautând cadourile perfecte pentru a-i multumi pe toti.
E suficient de scump? E suficient de aratos? Oare nu contine vreo aluzie suparatoare? Sa-i dau unei femei o ustensila de bucatarie sau nu? Dar, unui barbat o sticla de bautura? Nu va spune ca-l consider betiv? Si tot felul de intrebari si contraziceri. Si uite-asa pierde românul o zi din sejur, zi in care, in loc sa se relaxeze, sa se distreze, isi chinuie nervii, incercând sa aleaga cadoul perfect. Numai ca, stiti ceva?
Cadoul perfect nu exista! Oricât va veti stradui si oricâta imaginatie si bani ati pune la bataie, tot se va gasi macar unul dintre prieteni care va fi nemultumit de ceea ce i-ati adus. Asa ca, decât sa dati banii si sa va chinuiti nervii, mai bine distrati-va.
Iar, când veti fi intâmpinat cu traditionala urare româneasca de bun venit – “Mie ce mi-ai adus?” – puneti-va degetul aratator in dreptul pieptului si spuneti cu glas suav: “Pe mine. Relaxat”.
Razvan Bibire
