Româna pentru toți
De ce româna actuală are nevoie de limba latină (II)
Să învăţăm din orice!
Avem, la trecerea în viaţă, printre multe altele, o călăuză lirică: Rudyard Kipling, cu al său îndemn: „Învaţă”. Apele, flăcările, umbra, stânca ori mai apoi soarele, piatra şi vântul, într-un cuvânt natura ne este povăţuitor. Rezumativ, folkiştii noştri au redenumit textul din norvegiană fără a renunţa la directeţea conţinutului, îndeosebi pentru tineri: „Învaţă de la toate”.
V-aţi...
De ce româna actuală are nevoie de limba latină
O întrebare-răspuns
Nu e cazul să repetăm date ştiute de toată lumea: limba română este...
Cuvânt şi destin – Aurel Stanciu
De când cuvântul?
De mult. Una dintre cele mai vechi şi mai pline de învăţătură...
Pentru stilistica limbii române
Se numeşte Emil Leahu (18 ian. 1925, Bacău – 15 nov. 2002, Piatra-Neamţ) şi...
Dincolo de jocul de cuvinte
Lumea, la solstiţiul de iarnă din 1924
Ediţia din 21 decembrie (nr. 8) a revistei...
(Des)pre limba lui Cioran (VIII)
Severitatea ierarhiilorRomâna e „cea mai poetică dintre toate” limbile, iar confruntarea cu ea nu e deloc uşoară. Remarcase aceasta Nichita Stănescu: „Îmi învăţam cuvintele să iubească;/ le arătam inima/ şi nu mă lăsam până când silabele lor/ nu începeau să bată.// Le arătam arborii/ şi pe cele care nu...
(Des)pre limba lui Cioran (VII)
Respect, pasiune, protecţieNu reflecţia este productivă; „scriitorul trebuie să trăiască nemijlocit în limbă, nu să mediteze asupra ei”. „Nu mai caut imagini, nici limbaj (căci poezia, vai, e în primul rând asta), ci senzaţii.” „Căutarea cuvântului potrivit e un demers din cele mai vane. A medita asupra «scriiturii» echivalează...
(Des)pre limba lui Cioran (VI)
Vocea şi privirea – străjerii noştriCeva rămâne totuşi: „Totul se duce pe apa sâmbetei la oameni, afară de privire şi de glas: fără ele, n-am mai putea recunoaşte pe nimeni după treizeci de ani”. Sau numai vocea: „Cu anii, totul se schimbă la o fiinţă, numai glasul nu. Doar...
(Des)pre limba lui Cioran (V)
Terapie prin morfosintaxăGramatica, expresie a raportului dintre gândire şi forma ei, deconectează. Notează în trei reprize: „Am remarcat ce uşurare este pentru mine să am o carte de gramatică în clipele de melancolie” (1965); „Nimic nu ne ajută mai mult să învingem melancolia decât o carte de gramatică. Gramatica...
(Des)pre limba lui Cioran (IV)
Riscurile... adjectiviteiPare o operaţie simplă să asociezi unui substantiv o însuşire, mai ales când descrierea (unul dintre tiparele textuale, ca să mă exprim în limbajul didactic actual) cere cât mai multe combinaţii de acest fel (boala s-ar numi adjectivită). Şi totuşi, „niciun adjectiv nu se potriveşte perfect. Deci orice...
(Des)pre limba lui Cioran (III)
Carte existenţială „Viaţa e ca un text la care ai muncit enorm, pe care ai vrea să-l îmbunătăţeşti fără să poţi, pentru că eşti sătul de el până-n gât: nu mai poţi adăuga nici o virgulă. Ştii că este imperfect şi incomplet, dar degeaba, nu mai găseşti nimic ca...
(Des)pre limba lui Cioran (II)
Exerciţiu de admiraţie
Însemnează filozoful-scriitor în 1960, la Paris: „Extraordinara limbă română! De câte ori revin la ea (sau mai curând visez s-o fac, pentru că, vai, am încetat s-o folosesc), am sentimentul că, rupându-mă de ea, am comis o trădare criminală. Capacitatea ei de-a conferi oricărui cuvânt o nuanţă...
Pre limba lui Cioran (I)
Sloganul vorbirii corecte
Sunt câteva reflecţii ale cărturarului Emil Cioran (8 apr. 1911, Răşinari, Sibiu – 20 iun. 1995, Paris) care proiectează limba în general şi limba română în special între datoriile fără de moarte ale vorbitorilor, care trebuie să şi-o asume cu toată seriozitatea. Una dintre acele ziceri a...
Teleşcoala noastră (XX): Să învăţăm româna cu profesorul TV
Colecţionarii de ghiduri
Exista înainte de 1990 o serie de cărţi pentru învăţarea limbilor străine fără profesor, foarte căutate, ca de altfel şi în secolul de faţă, ba chiar mai intens acum. Ghidurile actuale dispun de accesorii (CD-uri sau DVD-uri), care optimizează însuşirea unei alte limbi. La acestea se...
De ce scriem într-o/ dintr-o/ printr-o?
De unde întrebareaDe la emisiunea deosebit de utilă „Teleșcoala”, difuzată pe TVR 2, cu din ce în ce mai mulți privitori. Pe 22 mart., profesoara (și nu „profesorul”, cum s-a recomandat) ne-a predat corect circumstanțialul de cauză, dar am rămas mirați când ni s-a spus de vreo trei ori...
Nicolae Dabija – erou al limbii române
În panteonul limbilor pământului, colţul rezervat graiului nostru străbun se cuvine să-l cuprindă, la loc de cinste, pe scriitorul, publicistul, omul politic Nicolae Dabija (15 iul. 1948 – 12 mart. 2021).De mult…Înainte de anul marilor prefaceri, 1989, poetul închina limbii române versuri energice: „Grai vechi şi sfânt, fără cuvinte-aproape;/...
Văz şi auz
IUBIRE DE LIMBA ROMÂNĂ. Remarc cu plăcere prezenţa celui de-al doilea i în sloganul înscris pe bonul fiscal emis de un supermarket: „Cu toţii merităm ce e mai bun”. Data: 14 febr. 2021.
DUMINICĂ, TOT DE ZIUA ÎNDRĂGOSTIŢILOR. „Ca de obicei, pe când săptămâna veche se preface deja într-una nouă,...
Teleşcoala noastră: Subiectul inclus – un mare nedreptăţit (II)
Corect? Nu!
La lecţia din 23 febr. despre subiectul inclus, a fost scris cu litere roşii grupul de litere esc din cuvântul trezesc, ca localizare a subiectului inclus, care „se deduce din desinenţa verbului”. Da, dar cele trei litere nu au fost niciodată desinenţă (nu cunoaştem o desinenţă alcătuită din...
Teleşcoala noastră: Subiectul inclus – un mare nedreptăţit (I)
De când?
M-aş bucura să fiu contrazis, dar această categorie a subiectului a fost una dintre cele mai oropsite noţiuni gramaticale prezentate în programele şi manualele/auxiliarele destinate învăţământului gimnazial şi liceal în ultimele zeci de ani. Când vine vorba despre subiectul inclus, lucrurile se opresc dincoace de jumătatea lor. Ni...
