Cred că toți cei care au trăit într-o familie cu mai mulți frați și surori își amintesc de jocurile copilăriei. Unii continuă să se joace împreună și când au crescut, pentru că sunt tot felul de jocuri, unele chiar foarte serioase, frumoase și creative. Cum ar fi literatura, de pildă. Există frați scriitori care au compus împreună, la patru mâini, un roman. Și am la îndemână un exemplu din literatura noastră actuală, mă gândesc la frații Filip și Matei Florian și la cartea „Băiuțeii”, în care ei se întorc în timp, retrezind în memorie o mulțime de întâmplări din aventuroasa lor copilărie. Sunt amândoi buni povestitori, au personalități diferite, stil distinct, și au reușit să scrie o poveste autentică, având note de pitoresc, de candoare și mult umor.
Scrisul în familie nu este o noutate și mereu se ivesc alte și alte noi cazuri, cu unul întâlnindu-mă recent, când prozatorul Dan Perșa, colegul meu de redacție, de la Ateneu, mi-a adus o carte semnată de Codruța Perșa. Nimeni alta decât sora lui. O doamnă având o ocupație din afara lumii literare, dar cu preocupări și interes constant pentru arte, din moment ce a absolvit un liceu de profil (la o secție arte plastice). Totul a pornit de la o provocare, un fel de original pariu. Fratele, cunoscut autor al câtorva romane de succes, știind că și sora lui are proiecte literare neduse la sfârșit, i-a propus să înceapă amândoi câte un roman, pornind de la câteva elemente comune. S-au prins într-un joc al minții, al imaginației, și s-au pornit la treabă. Și așa s-a ivit romanul Codruței Perșa „Întâia noapte de dragoste”, scris cu o uimitoare, pentru un debut, siguranță a construcției, a stilului narativ.
Am remarcat titlul, cu trimitere la Camil Petrescu, și am crezut, parcurgând prima parte a cărții, că voi citi roman de dragoste, gândul zburându-mi la perioada interbelică, la romanele lui Mihail Sebastian, de pildă. Era acolo o tonalitate care-mi amintea de prozatorii din acel timp. Dar, ce să vezi? Lucrurile au luat o întorsătură cu totul și cu totul neașteptată, romanul virând spre genul gotic, o parodie de fapt a acestuia, cu ramificații în fantastic și horror.
Codruța Perșa se vădește a fi, în primul rând, o pasionată cititoare de literatură, o cunoscătoare a secretelor acesteia, ea mânuind abil procedee stilistice postmoderniste, intertextualitatea și ironia. Sunt savuroase, pline de umor, trimiterile la cunoscute opere literare, la personaje celebre (apare, la un moment dat, numele conului Leonida, printre altele, dar este pomenit și un personaj dintr-un roman al fratelui ei), plăcerea jocului cu cuvintele și cu ițele încâlcite ale poveștii fiind una evidentă. O poveste captivantă, extrem de aventuroasă, stranie, cu vampiri, ceva desprins, după cum am notat deja, din genul gotic. Romanul pune mereu cititorul pe piste false, din cauza multor metamorfoze prin care trece. Este exact așa cum și-ar dori personajul principal Natalia (o femeie ciudată, foarte frumoasă și sensibilă, dar plină de surprize) să fie unul scris de ea.
Interesant și atrăgător este și subtitlul romanului, „Caravanserai”, autoarea gândindu-se la hanurile vechi, de odinioară, unde poposeau călătorii, „adunându-se în jurul focului pentru a auzi povești uluitoare”. Iar nevoia oamenilor de povești este nemuritoare. Având și o supratemă, despre puterea vindecătoare a artei, a imaginației creatoare de noi universuri, „Întâia noapte de dragoste” este o carte scrisă cu real talent de povestitor, fiind un plăcut popas de lectură.
