Să vorbim aici despre vremurile când totul era mai altfel, când nu trăiam în nebunia asta rapidă a schimbărilor continue. Îmi aduc aminte de zilele când roșiile aveau gust adevărat, nu ca acum, când parcă sunt făcute în laborator. Și actorii, da! Pe vremea aia, când se zicea că actorii erau actori, chiar așa era. Nu te uitai la ecran și te întrebai dacă joacă sau dacă fac ceva ciudat, ci te prindea total interpretarea lor pe scenă sau în filme.
Gustul autentic al roșiilor, fără aditivi și fără chimicale, era ceva de neînlocuit. Așteptam vara să vină ca să mănânc roșii. Acum, parcă nici nu mai știm cum gustă adevăratele roșii, că totul e tratat și modificat genetic. Când te gândești că acum încerci să găsești gustul din copilărie într-o lume plină de produse alimentare procesate, simți o melancolie greu de explicat.
Și arta actoricească, bre, era altceva. Când ziceau că “actorii erau actori”, înseamna că te mișcau cu interpretările lor. Nu era ca acum, cu tot spectacolul ăsta digital și actorii care par că joacă pentru like-uri pe social media. Pe vremea aia, actorii adevărați te captivau pe scenă sau pe marele ecran, nu te uitai la ei doar pe telefon.
Și muzica și dragostea, da! Când muzica era muzică, nu un amestec de zgomote electronice, și când dragostea era romanță, nu swipe-uri pe aplicații de dating. Ascultai melodii cu mesaj și te simțeai conectat la ceva profund. Acum, cu atâtea genuri muzicale și reinterpretări ale iubirii, parcă ne lipsește autenticitatea și simplitatea de atunci.
Copilăria, prietene, era despre joacă, imaginație și aventură, nu despre ecrane și programe stricte. Ne bucuram de educație cu cărți și prieteni în carne și oase, nu prin intermediul unui ecran. Când te gândești la asta, simți un fel de dorință de a te întoarce în vremurile când totul părea mai firesc.
Chiar dacă tehnologia a adus beneficii, parcă simțim mereu chemarea către vremurile când gustul roșiilor și arta actoricească chiar contează. Călătoria noastră în timp, fie reală, fie doar prin amintiri, e un fel de refugiu în căutarea esenței vieții și a normalității într-o lume mereu în schimbare.
