Un comunicat de presă al Curţii Constituţionale din data de 24 septembrie a.c. pune o nouă lumină asupra dreptului bărbatului condamnat la executarea unei pedepse privative de libertate, de a cere amânarea executării pedepsei pentru că a devenit tată. Plenul Curții Constituționale, a luat în discuţie art. 589 alin.(1) lit.b) „… fraza întâi teza a doua din Codul de procedura penală,… ” care până acum le dădea dreptul doar femeilor ce aveau bebeluş (inclusiv gravidelor) să-și amâne executarea pedepsei cu închisoarea, fie ea și detențiunea pe viață. Iată textul iniţial declarat de CCR ca fiind neconstituţional:
ART. 589 „Cazurile de amânare
(1) Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi amânată în următoarele cazuri:……b) Când o condamnată este gravida sau are un copil mai mic de un an. În aceste cazuri, executarea pedepsei se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea.” Comunicatul de presă al CCR a precizat că: „În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art.589 alin.(1) lit.b) fraza întâi teza a doua din Codul de procedură penală, care exclude bărbatul condamnat care are un copil mai mic de un an de la posibilitatea amânării executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață este neconstituțională.”
În lipsa motivării nu ştim exact raţionamentele juridice ce au stat la baza acestei decizii, chiar dacă le intuim. Îndrăznim să avansăm o ipoteză ce priveşte egalitatea de tratament în faţa legii şi aplicarea normei penale mai favorabile. Şi de ce nu, poate în acord cu tendinţele europene… şi tatăl poate fi mamă (!!).
Legea societăţilor comerciale a fost modificată Modificările de care amintim sunt directe, prin intervenţia legiuitorului asupra legii. Astfel, Legea nr. 162/2019 modifică alineatul (2) al articolului 6 din Legea societăţilor nr. 31/1990. Conform noului text: „(2) Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile ori cărora li s-a interzis prin hotărâre judecătorească definitivă dreptul de a exercita calitatea de fondator ca pedeapsă complementară a condamnării pentru infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, infracţiuni de corupţie, delapidare, infracţiuni de fals în înscrisuri, evaziune fiscală, infracţiuni prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau pentru infracţiunile prevăzute de prezenta lege.”
La o privire superficială, textul legii pare să nu se fi schimbat foarte mult. Dar lucrurile nu stau chiar aşa. Textul iniţial avea următorul conţinut: „(2) Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile ori care au fost condamnate pentru infracţiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, infracţiuni de corupţie, delapidare, infracţiuni de fals în înscrisuri, evaziune fiscală, infracţiuni prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării actelor de terorism, republicată, sau pentru infracţiunile prevăzute de prezenta lege.”
Schimbarea constă în aceea că interdicţia de a fi fondator nu mai este legată temporal nedefinit de o condamnare pentru o infracţiune care uneori nu are legătură cu afacerile celui condamnat. Interdicţia în forma iniţială se prelungea până la data unei reabilitări, ori unei dezincriminări. În noua reglementare, interdicţia operează doar dacă instanţa „a interzis prin hotărâre judecătorească definitivă dreptul de a exercita calitatea de fondator ca pedeapsă complementară a condamnării pentru respectiva infracţiune”.
Jr. Adrian M. Ionescu
