Ce am observat încă de la alegerile europene de anul trecut e că anumiți politicieni au împins gingășia romanului atât de departe încât pentru cetățean nu mai există “forță majoră”. Nu, și am mai insistat pe acest subiect, dacă se întâmplă o avarie, un accident, o revizie la un sistem public, cetățeanul sare în sus și strigă “Corupție!”, “Să vină procurorii!” și “De ce nu face primarul?”.
Până și dacă plouă cu găleată și se inundă canalizarea care a fost proiectată acum 50 de ani pentru precipitații medii, cetățenii se agită pe rețelele sociale, se aud strigăte de război, chemări la lupta și așa mai departe.
Cetățeanul nu înțelege faptul că trăim într-o țară care se mai ține în câteva șuruburi deoarece reducerile de cheltuieli și externalizările care s-au succedat au distrus și infrastructura și capacitatea financiară a Statului de a interveni. Nici nu ar putea să înțelegă acest lucru de vreme ce aceiași politicieni îl asigură mereu că din cauza corupției și a taxelor prea mari se întâmplă toate nenorocirile și e nevoie să se mai aresteze niște indezirabili și să se mai taie niște taxe.
Nu pot să contrazic faza cu Corupția, numai că nici nu pot să nu observ că ăi mai mari corupți nu sunt în politică, ci în sfera privată și se ocupă cu scosul banilor din țară sub formă de “optimizări fiscale”.
Revenind la problemă, istericalele care se stârnesc la fiecare eveniment de acest fel ne indică o problema profundă nu doar a clasei politice ci și a electoratului. Când închei un contract oarecare, se găsește scris undeva că “forța majoră exonerează de răspundere partea care o invocă”. “Forța majoră” se mai numește și “Voința lui Dumnezeu” în unele legislații și este o clauză foarte firească al unui contract deoarece, de-a lungul timpului, umanitatea a înțeles că nu poate controla totul și, uneori, se întâmplă să se scufunde o nava, să vină o furtună, o seceta, să se întâmple un accident.
Dar, atunci când te orientezi după propagandă și nu după logică, se întâmplă să nu mai bagi în seamă astfel de amănunte.
Problema, însă, cu acest stil de a vedea lucrurile și a face politică este că se poate întoarce oricând împotriva celor care l-au promovat. Asta una la mâna. În al doilea rând, acest mod de a câștigă voturi împinge politica tot mai în derizoriu și lasă tot mai puțin spațiu reacțiilor gândite,dând frâu liber reacțiilor instinctuale, impulsive.
N-au trecut 90 de ani de când un stil similar de a pune problema a introdus asasinatul ca argument politic in România.
