Strigătul disperat al frumosului conac Zarifopol

Undeva la marginea satului Cârligi, pe drumul Băhnii, o clădire mare și impunătoare cu două nivele, martor tăcut al vremurilor demult apuse, îți atrage atenția. Este conacul Zarifopol, aşa zisa cetate de scaun a Zarifopolilor, o clădire cu ziduri groase ca de cetate, care a conferit siguranţă aproape o sută de ani celor care au locuit aici.

Conacul Zarifopol, singurul conac din comuna Filipești, era cel mai bine păstrat conac din zonă și cârligenii se mândreau cu asta!

O alee pietruită, cu brazi de o parte şi de alta, care se mai păstrează şi astăzi, te conduce către maiestuoasa intrare străjuită de cele patru coloane.

Din păcate, măreția de odinoară începe să pălească cum te apropii de conac: toate geamurile de la parter sunt sparte și nu mai au gratii, geamurile de la etaj sunt și ele sparte și doar câte o perdea mai flutură de la curentul din interior. Ușile de la intrare sunt larg deschise. S-a deteriorat frumoasa balustradă de lemn de la etajul întâi. În toate cele 28 de camere, ușile sunt deschise iar în interior peste tot sunt materiale școlare aruncate și deteriorate. Din minunatele sobe de teracotă, declarate obiecte de patrimoniu de către specialiștii de la Direcția județeană pentru Cultură Bacău, multe sunt dărâmate sau au rămas fără portițele de fontă care au fost valorificate la fier vechi, de cei care au vandalizat conacul. Pereții sunt pe alocuri cu tencuiala decojită de la variațiile de temperatură. Și când te gândești că doar în 2015, pe când era încă școală, a fost renovat …

Doar dușumelele de lemn masiv s-au păstrat foarte bine și încă mai poartă urmele pașilor atâtor personalități care au locuit sau au trecut pe la conac.

Figura cea mai proeminentă, doamna profesor universitar Christina Zarifopol Illias (1944-2021), strănepoata boierului Iorgu Zarifopol, a predat la Universitatea Indiana din Bloomington, SUA și  a fost considerată un adevărat mesager al culturii românești în America. A publicat în anul 2000 volumul ,,Dulcea mea Doamnă, Eminul meu iubit. Corespondenţă inedită Mihai Eminescu – Veronica Micle’’, un excepţional bun cultural naţional, 93 scrisori ale lui Mihai Eminescu către Veronica si 15 scrisori ale Veronicăi către Mihai Eminescu. În anul 2000 i s-a conferit de către Președintele României, Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de Ofiţer pentru activitatea de promovare a culturii românești în SUA. A fost căsătorită cu arhitectul Lukey N. Illias al cărui tată este descendent pe linie paternă al lui Bădița Vasile a Ilioaei, dascălul lui Ion Creangă, lucru pe care l-am aflat din cartea “Două figuri de seamă ale învățământului românesc. Neculai și Elisa Bancea, institutori ai Școlii „Ion Creangă” din Humulești, Târgu-Neamț în prima jumătate a secolului XX” (autori Maria Bancea-Ilioaia și Christina Zarifopol-Illias).

Ilinca Zarifopol Johnston (1952-2005), a fost sora Christinei Zarifopol, tot profesor universitar la Universitatea Indiana, Bloomington. A fost autoare a mai multor cărți, dar este cunoscută în mod special, prin traducerea în limba engleză a două din cărțile lui Emil Cioran.

Prin camerele conacului și-au mai purtat pașii, cunoscutul istoric și critic literar Paul Zarifopol (1874-1934), scriitorul  Radu Constantin Zarifopol, cunoscut ca Dinu Zarifopol (1921-2002) tatăl Christinei Zarifopol, care a iubit mult satul Cârligi. Nimeni altcineva decât el, nu a evocat, în cele patru romane ale sale, oameni și locuri din satul Cârligi, frământările vieții de la conac în perioada de cel de- al doilea război mondial. De aceea și școala din sat, în perioada 2003-2016, a primit numele lui: „Școala cu clasele I-VIII Dinu Zarifopol”.

Ȋn Conacul de la Cârligi au poposit fie ca membri ai familiei, fie ca prieteni sau cunoscuţi cei care-i apreciau pe Zarifopoli: Dimitrie Anghel, Constantin Dobrogeanu-Gherea, Ioan Petru Culianu, Ioan Luca Caragiale, Alexandru Phillipide, Dimitrie Gusti, Garabet Ibrăileanu, Mihail Sebastian, Gala Galaction, Păstorel Teodoreanu.

Sunt multe povești frumoase care plutesc în aerul acestui conac, care ar trebui spuse și nu merită să fie uitate !

Din anul 2007, când a fost retrocedat foștilor proprietari (doar pe baza unui proces verbal), doamna Christina Zarifopol a fost de acord ca să funcționeze în continuare ca și școală. De-a lungul timpului, conacul a fost în folosul copiilor din sat, aici funcționând grădinița și școală generală I-VIII, cămin cultural sau bibliotecă.

În anul 2017 activitatea școlară a fost sistată din cauza costurilor mari de întreținere. Nemaifiind activitate în conac, a început procesul de degradare: geamuri sparte, infiltrații de apă, etc.

Se știe că orice monument istoric se conservă cel mai bine atunci când are o funcționalitate, când este sediul unor activități.

Vandalizările s-au întețit în ultimii ani, mai ales noaptea, ușile conacului fiind permanent deschise, furându-se și distrugându-se diverse obiecte din interior, inventariate ca obiecte de patrimoniu.

Dacă nu se iau măsuri la timp, vom ajunge într-o situație similară cu a altui conac, construit tot de Ștefan Catargiu, conacul din comuna Tupilați, județul Neamț pe care, în decurs de 26 de ani, indiferența și timpul l-a măcinat din temelii, devenind o ruină în prezent.

Există și un proces pe rol care se lungește inexplicabil, pentru acordarea titlului de proprietate pe terenul familiei Zarifopol.

Din dorința de a face ceva pentru comunitatea în care ne-am născut, în anul 2015, ne-am regăsit mai mulți fii ai satului și ne-am intitulat Grupul de inițiativă din satul Cârligi, am formulat și am trimis adrese la instituții locale, județene, guvernamentale și chiar la Președinție, dar fără un rezultat palpabil. Am montat și întreținut camerele de supraveghere din surse proprii, câțiva ani, dar totul s-a distrus. Am sesizat poliția județeană care au făcut o anchetă, au găsit câțiva vinovați … și alții au continuat distrugerile!

Simțim că această bijuterie se năruie sub ochii noștri și noi suntem neputincioși!

Anul acesta, domnișoara pianist Anca Elena Păduraru din grupul nostru, a contactat Fundația Propatrimonio care prin arhitecta Raluca Munteanu, a vizitat conacul și ne-a făcut un necesar de materiale pentru conservarea conacului pâna la finalizarea procesului și clarificarea siutuației juridice. Este vorba de montarea unor panouri antivandalizare pentru obturarea ferestrelor și închiderea ușilor, în valoare 6000 euro.

Apelăm la buna și corecta înțelegere a acestei situații și sunt sigură că prin eforturile reunite ale Grupului de inițiativă din Cârligi cu ale Primăriei Filipești, ale Direcției Județeane pentru Cultură Bacău, împreună cu demersurile singurului băcăuan din guvern, domnul Mircea Fechet, Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, vor da rezultate.

Chiar dacă legislația actuală este ambiguă, ceea ce vom realiza prin eforturile comune în vederea conservării și salvării acestui conac, va fi un exemplu de bune practici pentru multe primării și comunitați sătești din țară, care se confruntă cu probleme de acest gen.

Rozenberg Marilena

Grupul de inițiativă din Cârligi