De cand a aparut invatamantul pe meleagurile noastre, invatatorii si preotii de la sate s-au afirmat ca principali animatori ai vietii spirituale. Dupa terminarea studiilor, majoritatea reveneau in localitatile natale. Invatatorii, profesorii si preotii erau apostolii satelor, multi devenind istorie si legenda. Ei au trecut faclia stiintei de carte din generatie in generatie. Ei au sadit in constiinta copiilor, tineretului, omenia romaneasca, dragostea si devotamentul fata de patrie, respectul datinilor strabune pentru portul, cantecul si jocul romanesc, pentru limba materna.
Ei erau aceia care participau la infiintarea de camine culturale, banci populare, muzee ale satelor, cooperative, culegeau folclorul local, intocmeau monografii, editand cu sacrificii reviste. Caminele culturale constituiau adevarate centre de invatatura si divertisment pentru populatia din mediul rural.
Marele reformator al invatamantului romanesc, de la inceput de veac – Spiru Haret, vedea invatatorii si profesorii ca aeducatori in scoala si in afara ei” si, prin aceasta, ca afactori hotaratori in pregatirea morala, spirituala si materiala”. Dascalii erau pregatiti din scoala pentru a indeplini acest rol. In manualul aDidactica” a profesorului Stefan Barsanescu – pentru Scolile Normale, tiparit in 1935, se preciza ca ainvatatorul trebuie sa se preocupe de cultivarea nu numai a copiilor, dar si a poporului si, mai ales, pentru ridicarea lui economica si politica”.
Invatatorii si profesorii se bucurau in toate imprejurarile si evenimentele importante ale satului de aprecierea obstei. Satenii apelau la sfaturile lor. Gasim suficiente exemple in scoala bacauana. Ma intorc cu gandul la locurile natale – Petresti – unde invatatorul Dumitru V. Manciu a construit cu sacrificii o scoala terminata in 1930. In satul Soci, invatatorul Ion Perju si preotul Dumitru Popovici infiinta Caminul Cultural aGheorghe Asachi”. In comuna vecina Horgesti, invatatorul Gheorghe Popovici, prin anii 1935 – 1937, reusise din resurse proprii sa aiba un aparat de filmat. Filmele primite de la Casa Scoalelor erau prezentate saptamanal satenilor. Mergea si prin satele vecine Valeni, Milesti, Bibiresti, Parincea, Nanesti, Petresti. Aparatul era purtat cu o caruta cu cal. La Parincea, Caminul Cultural era condus de invatatorul Aristotel Mitrea. Eram elev la Scoala din Parincea cand am sarbatorit o suta de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu. Amintirea acestei sarbatori mi-a ramas puternic intiparita in suflet, desi s-a desfasurat intr-o sala luminata cu lampi de petrol. La Racaciuni, preotul Vasile Heisu aduna izvoarele vesniciei din satele de pe Valea Siretului alcatuind un muzeu etnografic, care a ramas in zestrea satului. Din satele bacauane vin spre noi si alte figuri de apostoli, Dumitru Sava – Racatau, Vasile Anghel – Recea, Vasile D. Manciu, Nicolae Mitrofan – Racaciuni, fratii Alexandru si Valeriu Hacighianu – Luizi Calugara, Ioan Heisu – Galugara, Nicolae Paslaru – Casin, Ioan Taralunga – Racila, Garleni, Cezar Uncescu – Berbinceni, comuna Secuieni, Constantin Ichim – Milesti, comuna Parincea, Vasile Sava – Ungureni, preotii Constantin Crisan – Valea Sosii, comuna Poduri, Vasile Savin – Ungureni, Nicolae Vascan – Nanesti, Parincea.
Suntem contemporani cu un apostol care si-a onorat satul natal Prajesti cu un muzeu si o gradina botanica – profesorul Paul Taralunga. Realizarile lui au depasit de mult granitele judetului si sunt cinstite si recunoscute la nivel national. Desi iesiti la pensie, multi dascali continua sa slujeasca satul in care au avut catedra: profesorul Petru Juverdeanu din comuna Hemeius, prof. Sever Bodron – Luizi Calugara, prof. Gheorghe Oprea – comuna Oituz, Laurentiu Tufa – comuna Colonesti, sotii profesori Speranta si Gheorghe Trofin – Racatau, comuna Horgesti, Octavian Iftimie, din satul Tarnita, Oncesti.
Acestia sunt doar o parte din apostolii care au trudit la sat. aSuflet in sufletul neamului nostru”, cum ar fi spus G. Cosbuc. Acum, la cei de azi, e nevoie sa li se redea deplina demnitate si drepturile furate de epoca prin care am trecut. Au disparut bibliotecile, la fel caminele culturale, irosindu-se o bogata zestre care a avut un rol bine definit in viata satului. Satul romanesc nu va putea renaste cu adevarat daca dascalimea de toate gradele nu-si poate indeplini inalta ei menire. Ei au salvat valorile spirituale create de popor.Scris de Prof. Dumitru TATARU
Apostolii satelor / Motto: “Slujeste satul cu credinta si te vei bucura de dragostea si stima lui”
