Aceasta declaratie este una dintre cele mai vii amintiri pastrate in memoria veteranului de razboi Ioan Gugles. La cei 91 de ani ai sai, fostul militian, inca mai deapana intâmplari din bagajul plin de amintiri al tineretii sale. S-a nascut pe 11 octombrie 1925, iar la 18 ani a fost luat pe front. Dupa razboi a facut scoala de subofiteri de politie la Braila sI a fost repartizat la Constanta, Medgidia. A fost sef de post, dupa care a lucrat la circulatie. Amintirile se succed in mintea veteranului Ioan Gugles cu o anumita frecventa. Vârsta inaintata il impiedica sa depene cu exactitate firul evenimentelor, insa, veteranul are un farmec aparte atunci când povesteste despre tineretea lui si despre amintirea razboiului. Se inflacareaza deodata, când isi aminteste cum a scapat cu viata de gloantele inamice.
“Razboiul m-a prins la Tecuci. Tin minte ca intr-o seara am nimerit fix sub tirul inamic. M-am aruncat imediat intr-un sant si am stat acolo nemiscat, nemaistiind daca mai traiesc sau nu. Când nu s-a mai auzit nimic in jurul meu, m-am ridicat din transee si m-am strecurat spre casa. Frica ma facea sa nu mai simt nimic, iar in cap inca imi rasuna zgomotele razboiului. Dupa ce m-am dezmeticit, am realizat cât de aproape am fost de moarte. Când am iesit din transee, ranita cu pâine era toata ciuruita de cartusele inamice. Pâinea avea gloante in ea si doar o minune a facut sa scap cu viata din acel schimb de focuri”, declara Ioan Gugles
Ioan Gugles spune ca a vazut moartea cu ochii de nenumarate ori. Când se dadea alarma, fiecare se ascundea pe unde putea. Din adapost privea cerul brazdat de avioane, gloante, iar noaptea, trasoarele ii treceau pe deasupra capului. Amintirile se pierd apoi in frânturi de evenimente, iar efortul de memorie, pare sa-l oboseasca pe veteran. La un moment dat, privirea i se opreste pe o bucata de hârtie cu marginile tocite. O deschide cu mâinile tremurânde si imi arata un document care certifica faptul ca razboiul l-a prins pe front. Pe 24.04.1944 era premilitar la Batalionul 3 Drumuri, iar intre 22.06.1941 si 23.08.1944 a activat la UM 02405.
Certificatul i-a fost eliberat abia in anul 2000, iar de atunci si-a intrat in drepturi ca veteran. Dupa 47 de ani de munca, a iesit la pensie. Ioan Gugles spune ca mereu a dus o viata cumpatata. Are doi copii, baiat si fata, pensionari si ei. Prima sotie i-a decedat, iar acum se bucura de sprijinul si atentia unei alte doamne. Jucator de-o viata la loto, norocul i-a surâs in câteva rânduri, insa, câstigurile au fost modice. Cu toate acestea, viseaza la potul cel mare, iar de fiecare data joaca datele personale. Ioan Gugles spune ca alimentatia moderata si plimbarile lungi sunt elementele esentiale ale unui trai lung si sanatos.
