Scopul propagandei moderne nu este doar de a dezinforma, ci de a-ți epuiza gândirea critică, de a anihila adevărul. Drept urmare vă propun un exercițiu de analiză LOGICĂ a unui eveniment mult mediatizat . Pe 17 martie , Curtea Penală Internaţională a emis mandate de arestare pe numele preşedintelui Vladimir Putin şi a comisarului prezidenţial pentru drepturile copilului, Maria Lvova-Belova, motivat de „deportarea ilegală” a copiilor ucraineni în timpul invaziei ruse. Putin, oficial este criminal de război. Cu un criminal de război victima-Ucraina- nu poate încheia un tratat de pace întrucât ar invalida crimele. E adevărat că sunt unele mici contradicții de logică formală în această procedură și în narațiunea presei corporatiste, dar cine se mai încurcă în detalii când amenințarea păcii a fost în sfârșit înlăturată. Pentru rigoare însă, vom invoca unele aspecte. Primul, ar fi acela că Putin nu are discernământ. Încă de la începutul conflictului, media ne-a informat constant că atacul neprovocat al Federației Ruse asupra Ucrainei nu e rezultatul nerespectării acordurilor de la Minsk ci a faptului că Putin e nebun. Dacă e nebun, atunci nu poate fi judecat ci doar internat la balamuc. Pe de altă parte, dacă Putin a decedat așa cum ni s-a sugerat de autoritățile ucrainene de la cel mai înalt nivel, înseamnă că C.P.Internațională a emis un mandat de arestare pentru un mort…. și abia asta e o nebunie. Trecând însă peste aceste mici detalii și revenind la esență, Ursula von der Leyen a anunţat că va organiza, în parteneriat cu Varşovia şi Kiev, o conferinţă care să ajute la localizarea copiilor din Ucraina răpiţi de Rusia şi la aducerea lor înapoi, informează https://blacknews.ro/von-der-leyen-organizeaza-o-conferinta-in-vederea-localizarii-copiilor-ucraineni-rapiti-de-rusia/ „Este o amintire oribilă a celor mai întunecate vremuri din istoria noastră, deportările de copii care au loc acolo. Este o crimă de război….Ştim că 16.200 de copii au fost deportaţi şi doar 300 s-au întors.”, spunea Preşedinta Comisiei Europene după un summit desfăşurat la Bruxelles. Suntem convinși că o astfel de înaltă autoritate are și proprietatea termenilor, adică știe ce presupune noțiunea de deportare. După https://ro.wikipedia.org/wiki/Deportare este; ,, acțiunea de a lua unor persoane, cel mai adesea în grup, drepturile civice și bunurile de care dispun, pentru a le alunga din teritoriul lor de origine, sau din țara lor, adesea pentru a le ține în captivitate, sau pentru a le supune unui regim carceral de muncă forțată într-o regiune îndepărtată, ca măsură politică, represivă.” Am analizat prin prisma acestei definiții discursul distinsei doamne Ursula și ne-am trezit cu un set mare de întrebări, tot de logică formală. Vom exprima doar una, care naște cel puțin trei ipoteze. Cum s-au întors cei 300 de copii de care amintea distinsa doamnă? 1.) Au evadat din lagărele și centrele de detenție ruse, păcălind vigilența gardienilor și au trecut linia frontului, printre obuze, în Ucraina? 2.) Au fost returnați de autoritățile ruse familiilor din Ucraina, la solicitarea aparținătorilor? 3.) După logica domnei Ursula și a Curții Penale Internaționale, populația civilă, inclusiv copiii fără familii, trebuiau abandonați în zona de război activă? Majoritar, populația din zona de conflict era de etnie rusă ori erau rusofoni. Logic, etnicii ucraineni s-au retras în nord ori au emigrat în UE iar etnicii rușii în Federația Rusă. Cei 16.200 de copii provin evident din zona de conflict, unde cel mai adesea civilii erau utilizați ca scuturi umane de armata ucraineană, tocmai pe considerarea etniei lor. De la semnarea acordurilor de la Minsk (anul 2015) în Donbas cca. 14.000 mii de ucraineni de etnie rusă au fost uciși iar dintre aceștia peste 900 au fost copii. În fapt, emiterea unui mandat de arestare inoperabil împotriva lui Putin e o lovitură de imagine ratată care decredibilizează încă odată Curtea Penală Internațională după ce anterior mai suferise unele umilințe. Pe 11 septembrie 2018, https://www.bbc.com/news/world-us-canada-45474864 făcea publică intenția C.P. Internaționale de a lua în considerare urmărirea penală a militarilor americani pentru presupusele abuzuri asupra deținuților din Afganistan în baza ,,unui raport din 2016 al acestei instanțe care spunea că există indicii rezonabile pentru a crede că armata americană a comis acte de tortură în locuri de detenție secrete din Afganistan, operate de CIA …..” În replică, Consilierul pentru securitate națională, John Bolton, a numit instanța „ilegitimă” și a promis că SUA vor face totul „pentru a-și proteja cetățenii”. Dl Bolton a spus: „Nu vom coopera cu CPI. Nu vom oferi nicio asistență CPI. Nu ne vom alătura CPI. Vom lăsa CPI să moară de la sine. La urma urmei, pentru toate intențiile și scopurile, CPI este deja moartă pentru noi”. Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Sarah Huckabee Sanders, l-a susținut pe dl Bolton, spunând că președintele Donald Trump va folosi „orice mijloace necesare pentru a-i proteja pe cetățenii noștri [și] pe cei ai aliaților noștri de urmărirea nedreptă din partea CPI.” Iar pe judecătorii și procurorii CPI ,, Îi vom urmări în sistemul penal al SUA. Vom face același lucru pentru orice companie sau stat care sprijină o anchetă a CPI asupra americanilor”, a adăugat dl Bolton. Anterior acestor intervenții însă, președintele American Geoge Bush semnase în 2002, Legea privind protecția militarilor americani . Această lege, ne spune https://www.hrw.org/news/2002/08/03/us-hague-invasion-act-becomes-law , autorizează ….folosirea forței militare pentru eliberarea oricărui american sau cetățean al unei țări aliate SUA care este reținut de Tribunalul de la Haga. Această prevedere este denumită „clauza de invazie de la Haga”. În iulie, oficialii americani au lansat o campanie în întreaga lume pentru a obține acorduri bilaterale care să confere imunitate americanilor față de autoritatea instanței. Conform aceleiași surse, România a semnat un astfel de acord în august 2002. Referindu-se la mandatul de arestare al președintelui Putin, Ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, citat de https://www.wall-street.ro/articol/International/295428/aurescu-zelenski-si-biden-saluta-mandatul-de-arestare-impotriva-lui-putin.html#gref a scris pe Twitter că ; “Nu ar trebui să existe impunitate pentru crimele internaţionale comise în timpul războiului ilegal al Rusiei împotriva Ucrainei. România susţine pe deplin munca şi eforturile Curţii Penale Internaţionale. Nu există pace fără dreptate“, a mai spus şeful diplomaţiei române. Sigur că așa e și pentru că veni vorba, în această lună, pe 20 martie, s-au împlinit 20 de ani de la declanșarea războiului americano-britanic asupra Irakului. Războiul a avut ca rezultat peste un milion de morți și un deceniu de ocupație militară brutală. A dat naștere unui conflict civil sectar, cu milioane de strămutați, iar terorism a cuprins întregul Orient Mijlociu și mari părți din Africa și Asia. A fost un război bazat pe minciuni flagrante americane și britanice asupra presupuselor arme de distrugere în masă irakiene. Pe 24 martie s-au ,,aniversat” 24 de ani când alianța militară NATO, condusă de SUA, a început unilateral să bombardeze fosta Iugoslavie timp de 78 de zile consecutiv. Mii de civili au fost uciși într-un asalt militar asupra acestei țări – sub pretextul cinic de „protecție umanitară” – care nu a fost aprobată la acea vreme de Națiunile Unite. NATO a demonstrat astfel că nu e o alianță defensivă, așa cum se autodefinește. În cele două țări, SUA a folosit proiectile ,,ecologice” cu uraniu sărăcit, de tipul celor pe care Marea Britanie vrea să le utilizeze Ucraina în…Ucraina. (Zonele bombardate și contaminate din cele două țări generează și acum boli cancerigene.) Data de 19 martie a căpătat și ea o simbolistică deosebită pentru populația Libiei. În această zi, în urmă cu 12 de ani, a început bombardamentul NATO asupra acestui stat. Așa cum spunea şeful diplomaţiei române, ,,Nu există pace fără dreptate“. El a emis o judecată de valoare dintr-o singură perspectivă, confirmând involuntar voita amnezie colectivă care bântuie occidentul. Blestematul simptom al impunității din ultimele decenii dezvăluie ipocrizia și falimentul moral al așa-numitei „ordini globale bazate pe reguli” care încalcă nonșalant Carta Națiunilor Unite și dreptul internațional, dacă interesul Noii Ordini Mondiale o cere.
Jr. Adrian M. Ionescu
