Ai simțit vreodată că nu ești un părinte suficient de bun? Indiferent câte podcasturi vei asculta sau cărți de parenting vei citi, tot vor exista situații în care vei ieși din sablonul „perfecțiunii”.
Așa cum există numeroase standarde pentru părinți, uneori absurde, nici copiii nu scapă de așteptările nerealiste care le sunt impuse zilnic. Cel mai adesea, problema cu regulile și cerințele îndreptate către cei mici este că adulților le lipsește empatia.
Dar cum ar fi dacă am încerca să ne punem în locul lor? Cum ar fi dacă am încerca să le întelegem perspectiva? Uite câteva situații frecvente:
Ai fost vreodată foarte trist sau supărat, iar cineva ți-a spus să te calmezi și tu chiar te-ai liniștit? Cel mai probabil, nu. De ce nu a funcționat? Fiindcă nu putem să „aprindem” și să „stingem” emoțiile pe baza unui întrerupător. Fiindcă uneori avem pur și simplu nevoie să ne „răcorim”. Dacă noi nu reușim, copiii cum ar putea face asta?
Te-ai oprit de bunăvoie dintr-o activitate care îți facea plăcere fiindcă ți s-a spus că trebuie? Imaginează-ți că te uiți la serialul favorit sau la un meci de fotbal, dar cineva vine și îți închide televizorul, iar pe un ton grav îți spune „Repede, încalță-te, plecăm!”. Ai simți confuzie, poate chiar puțină supărare, nu-i așa? Exact asta simte și copilul tău când îl grăbești fără să îi explici și fără să-i lași timp pentru tranziția dintre activități.
Reușești mereu să fii concentrat și să duci o activitate până la capăt fără distrageri? De câte ori nu ți s-a întâmplat să lucrezi la ceva și să vrei să îti verifici telefonul? Sau să te afli într-o ședință la birou, dar gândul tău să fie în cu totul altă parte? Astfel de situații se mai întâmplă, așa că nu îți certa copilul dacă nu poate „să stea locului” întotdeauna. Mai degrabă, gândește-te la cum îl poți ajuta să se focuseze pe activitate sau ce nevoi are.
Mănânci alimente care nu îți plac fără să comentezi? Cu siguranță ai fost pus în situația în care pe farfuria din fața ta se afla ceva de care nu voiai să te atingi și nicio persoană nu te-a putut convinge să faci altfel. Fie gustul, fie textura, fac ca unele alimente să nu fie pe placul nostru, iar acest lucru este în regulă. În schimb, nu este ok ca un adult care nu a mai gustat o legumă de ani de zile, să se supere pe un copil de 6 ani care refuză să mănânce brocoli, de exemplu. Ironic, nu-i așa? Cei mici se ghidează după noi, așa că modelează ce comportamente vrei să învețe.
Cât de binevoitor ești atunci când esti obosit, nemâncat, suprastimulat sau te simți inconfortabil? Suntem adulți, dar uneori, așa cum spunea și reclama, „Nu ești tu când ți-e foame.”. Suntem adulți, dar uneori, eticheta tricoului ne enervează mai mult decât orice coleg de la muncă. Suntem oameni, adulți sau copii, și ne putem schimba starea când apare un mic disconfort. Fără nevoile de bază satisfăcute, organismul nu poate prioritiza starea emoțională.
Reușești să îți reglezi emoțiile atunci când cel de lângă tine este dezechilibrat emoțional? Poți să rămâi calm într-o ceartă cu partenerul? Poți să nu îți ieși din fire când cineva țipă la tine? Poți să îți păstrezi o stare de liniște când cel de lângă tine este agitat? Cel mai probabil ai picat și tu în capcana de a răspunde la un comportament într-o manieră similară. Nu cu intenție, ci pentru că sistemul nervos nu are mereu resursele necesare pentru altă variantă. Când vine vorba de parenting, un părinte reglat emoțional este egal cu un copil reglat emoțional. Adulții primii, cei mici după.
Cum te-ai simțit când cineva a avut așteptarea să știi să faci un lucru fără să îți arate înainte, doar pentru că „ar fi trebuit să te pricepi”? Ești în primele zile la un nou loc de muncă, iar șeful tău ți-a atras atenția că nu ai rezolvat o sarcină, însă nimeni nu ți-a explicat niciodată cum. Pare neplăcut, nu? Cunoștiințele și abilitățile copiilor nu apar din senin doar pentru că au crescut, pentru că au devenit frați mai mari sau pentru că un adult a spus că așa trebuie. Nu uita- ajutăm și explicăm, nu judecăm.
Copiii nu sunt adulți în miniatură care nu au maniere, ci oameni care sunt încă în proces de creștere și învățare. În loc să ne supărăm pe ei că nu se comportă adecvat într-un context, trebuie să ne întrebăm dacă noi ne-am descurca mai bine în locul lor.
Ionescu Daria-Elena
Psihopedagog – Logoped
