De câte ori ai intervenit când în prezența ta s-a produs o nedreptate? Ai sărit vreodată în apărarea unei persoane oprimate? Ți s-a întâmplat vreodată să simți că, dacă ai fi intervenit (la timp), ai fi putut schimba finalul negativ al unei situații?
Pornind de la un joc de imaginație, care presupunea, pentru început, schimbarea finalului unui film preferat, Atelierul de teatru forum ”Stop. Rewind. Play”, organizat de profesoara Cristina Frânculescu, în cadrul primei ediții a Festivalului de Film ”Overthink”, a pus la încercare și a exersat busola morală a aproximativ 30 de participanți, elevi și studenți, voluntari ai festivalului, dar și adulți, profesori, psihologi, medici, jurnaliști.
Pe durata celor 100 de minute de atelier, desfășurat duminică, 9 august, în Sala ”Petru Valter” a Teatrului Municipal ”Bacovia”, participanții au fost provocați să iasă din zona de confort a spectatorului, și… să se joace, să devină actanți, spect – actori în situații scenice cu final deschis, gândite și construite chiar de ei, pe baza unor indicii și indicații oferite de coordonatoarea atelierului.
”Teatrul Forum a apărut dintr-o nevoie socială. El a fost introdus în Brazilia anilor ’60, ca un manifest social împotriva opresiunii pe care dictatura militară o exercita asupra cetățenilor brazilieni. Opresiunea presupune două elemente: ”opresorul”, cel care cumva se manifestă agresiv – și vorbim de agresivitate fizică, verbală, emoțională – și celălalt element care este ”victima”, opresatul. Întotdeauna, și opresorul, și opresatul au aliați. Dar există și oamenii de pe margine care fac poze, care întorc capul sau, știu eu, care trec nepăsători.
Și în Teatrul Forum există două etape. Etapa jocului scenic și etapa forumului în care ne întâlnim și vorbim. E un teatru care îți dă putere. Ce se poate schimba? Există și posibilitatea ca să nu se schimbe nimic. Ceea ce ne arată, de fapt, starea societății. Dacă societatea este pasivă și acceptă finaluri dramatice fără nicio intervenție înseamnă că sunt șanse foarte mari ca astfel de situații să se perpetueze”, a explicat prof. Cristina Frânculescu, în cadrul atelierului.
A fost, astfel, o întâlnire – dezbatere, plină de energie, joc și revelații, despre viață, alegeri personale, teatru, film, despre noi înșine, în esență, așa cum suntem, sau cum am putea fi, dacă am fi schimbat, de exemplu, ultimele minute dintr-o situație trăită.
În final, participanții au realizat că, prin joc, și-au testat simțul civic și reflexele etice, atât în raport cu propriile situații de viață, cât și cu echilibrul social al unei comunități. Au învățat că prin intervenția potrivită, un raport de putere, în care există un conflict, un opresor, un oprimat, aliați, se poate transforma, atunci când nu rămânem pasivi, într-un raport de colaborare.
”Teatrul forum este, în esență, un exercițiu pentru viață. Scena devine un laborator în care putem repeta reacții, putem greși fără consecințe reale, putem observa ce funcționează și ce nu și, mai ales, ne putem descoperi propriile limite și resurse în fața unei situații de nedreptate.
Spect-actorul poate intra în scenă, poate prelua rolul martorului pasiv și poate încerca alte atitudini, alte decizii, alte forme de intervenție. Poate testa, în siguranța jocului, ceea ce în viața reală uneori nu avem curajul, reflexul sau instrumentele să facem. Eu am jucat rolul de Joker – nu judecă, nu oferă soluția, ci provoacă întrebările, facilitează dialogul, păstrează echilibrul și creează spațiul în care fiecare spect-actor poate interveni”, a mai subliniat prof. Cristina Frânculescu, cu privire la regulile și relevanța acestui tip de teatru.
La plecare, participanții au primit un bilețel cu următorul enunț de completat: ”Data viitoare când voi vedea o situație de nedreptate, voi…”. Tu cum vei acționa data viitoare?
