Evanghelia Duminicii a XII-a din Timpul de Peste An ne îndreaptă atenția asupra unui sentiment atât de des prezent în viața noastră, frica, și asupra unui dar pe care să îl cerem în rugăciune: curajul.
Cu toții ne temem de multe lucruri, avem diferite fobii. Însă îl auzim pe Isus în această duminică spunând de trei ori în fragmentul evanghelic: „Nu vă temeți!” (Mt 10,26-33). Isus ne încurajează să nu ne fie frică atunci când trebuie să vestim Evanghelia, să ducem lumii vestea cea bună a învierii. Și ne dă acest îndemn: „Ceea ce eu vă spun în întuneric spuneţi la lumină şi ceea ce vă spun la ureche predicaţi de pe acoperişuri!” Cu alte cuvinte, Domnul ne cheamă să dăm mărturie cu mult curaj.
Iar a da mărturie cu mult curaj înseamnă a ne pune încrederea în providența lui Dumnezeu, care, așa cum amintește Evanghelia, prețuiește întreaga creație, chiar și cele mai mici vrăbii.
Isus vorbește despre Dumnezeu ca despre un Tată care ne iubește atât de mult și veghează asupra noastră, încât cunoaște chiar și numărul firelor de păr de pe capul nostru. Și așa cum Dumnezeu Tatăl îl iubește pe Fiul său, tot la fel își manifestă iubirea și față de noi: „Aşadar, nu vă temeţi! Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii”.
Conștiința că suntem iubiți de Dumnezeu ne oferă siguranța și încrederea necesare pentru a ne mărturisi public relația noastră de prietenie cu Isus și cu Dumnezeu, care este Tatăl său și Tatăl nostru. Suntem chemați să vestim această relație „de pe acoperișurile caselor”, nu pentru a ne lăuda, ci ca pe o veste bună pentru toți, deoarece fiecare om este chemat la aceeași relație de comuniune cu Dumnezeu.
Cu cât fiecare dintre noi înțelege cât de prețios este în ochii lui Dumnezeu, cu atât are capacitatea de a se încrede mai mult în voința sa. Iar cu cât încrederea noastră în Dumnezeu este mai mare, cu atât va fi mai mare curajul și libertatea noastră de a da mărturie despre faptul că îi aparținem lui Cristos, așa cum ne îndeamnă Evanghelia acestei duminici.
Pr. Octavian Sescu, Parohia Romano-Catolică „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”, Valea Seacă
