De-a lungul vieții, numărul persoanelor pe care spunem că am ajuns să le cunoaștem cu adevărat este destul de mic. Chiar și pe cei mai apropiați – membrii familiei sau prietenii foarte buni – nu-i putem cunoaște pe deplin. De multe ori suntem surprinși de gesturile sau de cuvintele lor și ne dăm seama că în fiecare persoană există ceva mai profund decât ceea ce putem observa la prima vedere. Iar dacă acest lucru se întâmplă în relațiile umane, cu atât mai mult este valabil și în relația noastră cu Dumnezeu.
Avem o cunoaștere limitată despre Dumnezeu în această viață. După cum spune și sfântul Paul, „acum cunosc doar în parte”; plinătatea cunoașterii va veni în veșnicie. Totuși, Dumnezeu nu rămâne ascuns: El se revelează, ni se descoperă. Îl întâlnim în Sfânta Scriptură, în Evangheliile care ne relatează viața, pătimirea, moartea și învierea lui Isus. De asemenea îl descoperim pe Dumnezeu prin acțiunea Duhului Sfânt în viața noastră sau prin mărturia celorlalți frați în credință.
Evanghelia acestei duminici (In 1,29-34) ne invită să reflectăm asupra modului în care am ajuns să-l cunoaștem pe Dumnezeu. Ioan Botezătorul vorbește despre un moment decisiv în care l-a cunoscut pe Isus într-un mod nou. Deși îl cunoștea deja, abia la botezul lui Isus, când Duhul Sfânt a coborât asupra lui, Ioan a înțeles cu adevărat cine este Isus: Mesia, Mielul lui Dumnezeu care ia asupra sa păcatul lumii.
Și în viața noastră poate a existat un moment în care l-am descoperit pe Isus într-un mod nou. Această cunoaștere vine, de regulă, treptat, prin oameni și experiențe concrete: prin membrii familiei, prin viața Bisericii, prin preoți, profesori sau prin intermediul comunității. Credința primită de la părinți, participarea la Sfânta Liturghie, întâlnirea cu Evanghelia – toate acestea pot deveni căi prin care îl putem cunoaște pe Domnul.
Așa cum Ioan Botezătorul l-a arătat lumii pe Isus, și noi suntem chemați să fim martori ai lui Isus Cristos. Prin felul în care ne trăim credința, prin iubire și iertare, îl putem face cunoscut pe Domnul celor din jur. Iar într-o zi, când alții își vor aminti cum l-au descoperit pe Dumnezeu, este posibil ca numele nostru să facă parte din povestea lor.
Pr. Octavian Sescu, Parohia Romano-Catolică „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”, Valea Seacă
