La doar 20 de kilometri de municipiul Bacău, în comuna Itești, se află Făgețel – un sat cu o istorie de peste patru secole, dar cu numai patru locuitori rămași oficial. Atestat documentar în 1599, pe vremea lui Ieremia Movilă, Făgețel a fost odinioară o așezare de răzeși, oameni liberi care își apărau pământurile cu arma în mână.
Legenda locală spune că, în vremurile tulburi ale incursiunilor străine, răzeșii își ascundeau grânele și vinul în hrube săpate în pământ, pentru a le feri de prădători.
Astăzi, liniștea satului este spartă doar de foșnetul frunzelor și zgomotul rar al unei mașini pe drumul de țară. Casele vechi, unele părăsite, stau mărturie unei vieți de altădată, în care gospodăriile erau pline de oameni, iar câmpurile erau lucrate cu hărnicie.
Cei patru locuitori rămași duc mai departe amintirea unei comunități dispărute, trăind simplu, așa cum au făcut generațiile dinaintea lor. Pentru ei, Făgețel nu este doar un loc pe hartă, ci o parte din identitatea lor – un sat care, în ciuda timpului, refuză să dispară.
