«Greu de ales din mulțimea întîmplărilor și mai ales din mulțimea impresiilor de neuitat dintr-o expediție pionierească de vacanță pe cele mai interesante. Chiar dacă denumirea concursului, inspirat aleasă, — „Busola de aur” — propunea o „orientare”, sigură spre descoperirea unor obiecte pentru zestrea viitorului micro-muzeu al școlii.
De aceea, cerînd scuze căpitanului unui echipaj entuziast ca acela de la Școala generală nr. 5 din municipiul Bacău, pionierul Mihăiță Toma, am apelat la profesorul Aurel Stanciu pentru a reconstitui mental un traseu bogat și de un pitoresc aparte : Bacău, Suceava, Putna, Sucevița, Vatra Moldoviței, Sadova, Pojorîta, Iacobeni, Vatra Dornei, Zugreni, Vîrful Rarău, Broșteni. Comandantul — instructor sub conducerea căruia s-a desfășurat, anul acesta, una din expedițiile „Cutezătorii“ (din județul Bacău 16 asemenea expediții au pornit pe itinerarii diferite) era la fel de entuziasmat ca și elevii săi de roadele unei acțiuni la început timide și plină de neprevăzut, acum însă în stare să dea aripi îndemnului spre noi realizări care să se înscrie cu cinste în cartea de onoare a activităților pionierești.
„Navigatorii” pe cărările de munte ale Moldovei de Nord și Bucovinei descoperiseră, dincolo de obiectele destinate expozițiilor de tot felul, și poate mai presus decit acestea, bucuria participării la pasionata muncă de a colecționa și pune in valoare ceea ce constituie tradiție și specific local, piese deosebite pe traseul cunoașterii realității din jur.
Zece elevi — nouă pionieri și un utecist — au alcătuit echipajul care și-a luat frumoasa denumire „Plutașii de pe Bistrița“. Fiecare cu o misiune bine determinată, răspunzător direct de o anumită latură a activității desfășurate în miez de vară (iulie) de-a lungul a două săptămîni.
„Pe ploaie am pornit, pe ploaie ne-am întors”, povestesc ei, ceea ce nu i-a împiedicat să străbată cu de-amănuntul satele, să discute cu localnicii, să-i convingă de misiunea lor pionierească și să obțină, cîștigîndu-le bunăvoința, aproximativ 300 de modele de cusături, zeci de ouă închistrite (expresie miniaturală a unui simț artistic de mare finețe), plante specifice zonei geografice respective și mostre geologice, piese etnografice păstrate prin nu se știe ce minune cu toată încărcătura lor particulară de unicate în creația meșterului popular, întreaga școală — profesori și elevi — a aflat prin ce măiestrie a vorbei Mariana Moise a reușit să determine pe un bătrîn din Putna să-i dăruiască un vechi chimir cu înflorituri.
— Ce minunat chimir aveți bunicule ! — începe ea să-l măgulească pe moșneag. E nou, înainte de a-l purta pe ăsta, ați mai avut și altul ? Și tot așa, din vorbă-n vorbă, l-a determinat pe bătrîn să se-ntoarcă acasă,, tocmai în celălalt capăt al satului, să scotocească într-o ladă și să-i ofere acea piesă autentică, parte integrantă din costumul popular, socotită un adevărat trofeu în colecție cutezătorilor de la Școala generală nr. 5. Adrian Vasile, sanitarul echipajului, și Toma Mihăiță n-au dat amănunte, dar au reușit să aducă în patrimoniul expediției fote și splendide hohote (brîie) de Putna. Valeriu Drehuță, geologul, se întorcea mereu cu încăpătoarele buzunare ale hanoracului, ori cu rucsacul doldora de pietre, Dragoș Pilat, etnograful, poate argumenta plin de însuflețire cît de originale sunt bărbînțele de Ciumîrna, din care una a fost adusă la Bacău.
În aceste excursii, în contactul direct cu localnicii, s-au legat prietenii — la Iacobeni cu președinta unității de pionieri —, s-au făcut schimburi de impresii și embleme cu echipajele pionierești din Iași („Vînătorii lui Dragoș”) și Brazi, județul Ilfov („Castelanii“), au fost reținute nume ca acelea ale bătrînului dogar Dumitru Hojda, din Ciumîrna și ale primarului din Pojorîta — Lazăr Filaret — care a dat dovadă de maximă grijă față de micii musafiri sosiți în comună pe o vreme aspră, cu ploaie și furtună.
Toate acestea, căpitanul secund, Rita Ionescu, căruia i-au zis în glumă Peniță, le-a consemnat sîrguincios în jurnalul de bord. Dar parcă numai ei i s-a „descoperit” o poreclă ? Pe Ion Feru, cel mai priceput în a… construi rapid un cotlon pentru pregătirea ciorbei, ori a ceaiului l-au „botezat“, ținind seama de îndemînarea sa foarte des verificată, Director de Foc, Ionel Șolot (folcloristul), Mariana Voiculescu (entomologul), Corinel Pavel (istoricul) sînt alte nume care figurează în jurnalul de bord și-n lungul șir al amintirilor unor copii cuceriți de propriilor lor descoperiri, voluptatea cîștigați realmente pentru ideea cunoașterii pe îndelete, îndeaproape a frumuseților și bogățiilor patriei. Prin ce are mai reprezentativ, marea expediție din iulie 1972 a celor mici (ediția a II-a pentru Școala generală nr. 5 din Bacău) participă, luna aceasta, la expoziția din București organizată de Consiliul Național al Organizației Pionierilor. Oare vor putea fi descifrate, din prezența exponatelor în această vitrină a efortului educațional la nivelul întregii țări, și fiorul de emoție, și gîrdul, și forța de înrîurire a temerarei excursii asupra conștiinței pionierilor băcăuani ? Un adevărat tezaur de învățăminte rămîne aici acasă, pentru totdeauna încrustat in memoria limpede, pură a celor zece cutezători. Iar „Busola de aur“ promite să funcționeze ireproșabil și de acum înainte.
— Ce direcție va arăta, ea pentru vacanța mare 1973 ?
— Maramureșul! — se grăbește să răspundă Mariana Moise, în numele tuturor.»
Măndica MARDARE
Steagul roșu – 8 decembrie 1972
