Povestea de succes a unei tinere din Bacau. De la “Ferdinand” la cercetare in matematica la Universitatea Bucuresti
Am cunoscut-o pe Alexandra Otiman, intâmplator. M-a intâmpinat cu un zâmbet larg, strengar. Am aflat imediat ca are 22 de ani, ca este din Bacau, dar ca lucreaza impreuna cu un grup de profesori si studenti de la Universitatea din Bucuresti la un proiect de cercetare in matematica. Cercetare in matematica ! Cifre, calcule, analize, stiinta exacta, rigurozitate. Iar in fata mea statea o tânara inalta, subtirica, frumoasa, usor timida, plina de umor, cu o privire limpede, albastra. Nu reuseam sa fac analogia omului de lânga mine cu lumea aritmeticii, algebrei, a geometriei, trigonometriei sau analizei matematice. Insa Alexandra mi-a aratat, intr-o discutie de nici 20 de minute, ca in viata totul se poate. Asta numai daca vrei, iti place si inveti. E povestea de succes a unei tinere din Bacau. Abia a pasit in viata cu adevarat, dar pare ca lumea ii sta deja la picioare.
De la “Spiru Haret” la “Ferdinand I”, apoi in Bucuresti, la universitate
A studiat invatamântul primar la Scoala “Spiru Haret”, unde pasii i-au fost indrumati in special de prof. Elena Radu (matematica), prof. Constantin Balanean (fizica) si prof. Maria Bucur (româna) pe care si-i aminteste cu drag si carora le multumeste si acum din suflet. Aceleasi aprecieri sunt aratate, cu voce calda si privire emotionata, pentru prof. Ion Drobota (matematica), prof. Mihaela Lucaci (româna) si prof. Dragos Florescu (fizica), toti de la Colegiul National “Ferdinand I”, unde a urmat studiile liceale din 2005 pâna in 2009. I se alatura si prof. Elena Olaru, care a pregatit-o mereu la istorie, a doua sa dragoste. Asa se face ca, dupa absolvire, a ales Universitatea din Bucuresti, unde a fost admisa la Facultatea de Matematica si la Facultatea de Istorie (sectia Relatii internationale si studii europene). Peste tot, din clasa I, pâna in ultimul an de studii universitare, a fost abonata la premiul I, iar in liceu si la facultate a fost sefa de promotie cu media de absolvire 10.
A crezut mereu in ea
“Am participat si la olimpiade inca din clasa a V-a, mai mult din placere pentru ceea ce studiam si nu neaparat din competivitate. Am luat mai multe premii la olimpadele judetene si nationale de matematica, dar consider ca ele au fost nu numai rezultatul muncii mele, ci si al profesorilor care m-au pregatit in scoala si mi-au impartasit din experientele si cunostintele lor”, mi-a spus sincer. Niciodata nu a simtit ca e greu, niciodata nu a invatat pentru note. I-a ajutat mereu si pe colegii ei, neconditionat, a participat si la o multime de activitati scolare, iar pe toate le-a facut de placere. “In liceu nu m-am canalizat doar pe matematica. M-au pasionat si limbile straine, stiintele sociale sau literatura”, mai adauga. Succesele i se datoreaza. Munca ei de ani de zile i-a adus mereu si rezultate. Asta a determinat-o sa mearga mai departe. Fara a claca, fara a fi dezamagita, pentru ca pe toate le-a trait intens, cu fiecare clipa, si, mai ales, pentru ca a crezut in ea.
Matematica i-a oferit echilibrul, iar Relatiile internationale, elanul
Cele mai mari bucurii le-a simtit in anii facutatii. Acolo a simtit implinirea. Atunci a realizat ca efortul depus a meritat. S-a regasit in ambele discipline de studiu. “Care mi-a placut mai mult? E greu sa inclin balanta categoric in favoare uneia. As spune mai degraba ca mi-a placut echilibrul pe care mi l-a dat Matematica si elanul oferit de Relatiile internationale. Din punctul meu de vedere, e bine sa fim multivalenti, sa privim dincolo de un singur domeniu de studiu si sa fim dornici sa ne completam bagajul de cunostinte”, a continuat sa-mi vorbeasca Alexandra Otiman, sigura pe ea in tot ceea ce face, zice si vrea sa transmita. Isi doreste sa ramâna in invatamântul superior sau in cercetare, dar ia in calcul si eventualele oportunitati in plan profesional care sa-i pastreze acelasi echilibru si aceeasi complementaritate a studiilor.
Nu pleaca din tara
In viitorul apropiat se vede in Bucuresti, “deoarece, data fiind inter-relationarea profilurilor absolvite, mi se pare putin probabil sa realizez ceva in Bacau, chiar daca este un centru urban important”, explica. Nici nu vrea sa se gândeasca sa plece din tara. Nu crede ca “afara” lumea e mai buna. In plus, considera ca aici, acasa, are mult mai multe de invatat si de cunoscut. Acum urmeaza studiile unui program de master, tot la Universitatea Bucuresti, Facultatea de Matematica. Se specializeaza pe “Criptografie si teoria codurilor”. E prea mult? Pentru ea, nu. Niciodata.
“La sfârsitul clasei a XII-a am hotarât sa ma inscriu la doua facultati, pentru ca am simtit ca ma caracterizeaza foarte bine cele doua profiluri.”
“In cele doua facultati, ei bine, desi am avut multe momente in care am crezut ca nu voi face fata, mai ales când ma vedeam in fata unor sesiuni de 12 examene cel putin, consider ca a meritat orice efort. Chiar si acela de a-mi sacrifica timpul liber, pe care il recuperez acum din plin citind, plimbându-ma sau uitându-ma la tenis.”
“In orice caz, ma vad in România. Asta nu numai pentru ca sunt foarte atasata de casa, ci si pentru ca sunt convinsa ca pot reusi aici. Mai ales daca judec dupa cei trei ani de facultate, care mi-au demonstrat acest lucru.”
