Astazi este din nou sarbatoare. La inceput de iarna romanii isi serbeaza statul national. Creat in 1918, dupa un razboi devastator, acest stat raspundea aspiratiilor unei clase politice de o valoare incontestabila. Dincolo de idealurile nationale, cu mult mai puternice in cazul transilvanenilor si basarabenilor, asteptarile de natura economica erau foarte mari, intr-o tara preponderent agrara, cu o populatie majoritar rurala si slab educata. Romania Mare a fost o realitate. Spre deosebire de imaginea idealizata din mintile romanilor, aceasta realitate aducea cu sine o multitudine de probleme: diferente regionale deloc neglijabile, minoritati consistente, vecini nemultumiti si dornici de revansa. Climatul international defavorabil nu a dat timpul necesar rezolvarii acestor adevarate provocari, asa ca in vara anului 1940 Romania era serios restransa teritorial. Esecul generatiei interbelice avea sa fie accentuat de Al Doilea Razboi Mondial si de venirea la putere a comunistilor. Cineva spunea zilele trecute ca momentul actual (putin inainte de intrarea in U.E.) e asemanator cu cel premergator Unirii din 1918, cu diferenta ca nu mai exista acelasi entuziasm. Facand precizarea ca nu toti romanii erau plini de entuziasm in 1918, pot spune ca azi concetatenii mei sunt ceva mai bine educati si mult mai bine informati. Romanii care muncesc in tarile U.E. au risipit multe din miturile care mai bantuiau mintile celor ramasi in tara. Acestia au de infruntat greutatile vietii cotidiene iar o sarbatoare care pica la inceput de iarna, in plin Post al Craciunului nu pare cel mai bun prilej de a-ti manifesta mandria de a fi roman. Ca sa nu mai vorbim ca ne aflam in plin sezon al grevelor. Si ca meniul sa fie complet, nationala de fotbal a ratat calificarea la Mondialele de anul viitor, iar gimnastica nu mai arecolteaza” atatea medalii ca altadata. E de rau? Natiunea a mai pierdut niste iluzii. Dar a castigat in maturitate.
Scris de Catalin Tunaru
1 DECEMBRIE si iluziile nationale
