Toţisimţimdorinţa de a trăi, de a fi fericiţi, de a ajunge la viaţa veşnică prin învierea din morţi. De ce totuşi Dumnezeu este atât de mult insultat? De ce poruncile lui sunt nesocotite?
Dumnezeu, în nemărginita sa bunătate şi înţelepciune, pentru a-l determina pe om să nu greşească, i-a descoperit bogăţia şi plinătatea vieţii din Cristos, în care el însuşi a pus toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei (Col 2,3). Sfântul Paul descrie Corintenilor aceste comori prin cuvintele: Ceea ce ochiul n-a văzut, urechea n-a auzit, ceea ce la inima omului nu s-a suit, aceea a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el. Or, Isus l-a iubit şi a păzit poruncile Tatălui în chip desăvârşit (In 14,31). Prima şi cea mai importantă dintre toate comorile de har din Cristos, la care se referă sfântul Paul, este învierea. El spune în numele tuturor acelora care aleg viaţa: Nouă ne-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Sfânt această înţelepciune. Unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea.
Din punct de vedere filozofic, libertatea se defineşte prin capacitatea omului de a opta, de a decide şi de a acţiona în cunoştinţă de cauză. Din punct de vedere teologic, libertatea ne este dată pentru a fi oameni. Suntem înzestraţi cu darul libertăţiiaşa cum un copil este bogat fiindcă tatăl său este bogat, dar suntem condiţionaţi de starea noastră de copii, adică trebuie să fim conştienţi că bogăţia care ne defineşte ca bogaţiaparţine tatălui.
Isus afirmă că a venit, nu ca să desfiinţeze Legea, ci să o desăvârşească, ceea ce înseamnă o deschidere spre mai bine, spre binele infinit; adică nu ajunge să nu faci răul în această viaţă, ci trebuie să te angajezi în mod liber pentru a face cât mai mult bine, fiindcă binele nu are limite, de aceea niciodată nu poţi spune: Am făcut destul. Trebuie să ne angajăm colaboratori la opera infinită a mântuirii tuturor popoarelor.
Să fim deschiși harului pentru a începe o viaţă nouă, o viață pe care Isus o cere prin cuvintele: Fiţidesăvârşiţi precum Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit (Mt 5,48). Pentru a ajunge la desăvârşirea Tatălui ceresc înseamnă a străbate calea lungă a smereniei, păşind pe urmele lui Isus.
Pr. Richardo-Dominic Baciu
Biserica Romano-Catolică „Sfântul Nicolae” – Bacău
