În evanghelia din această duminică, Isus ne prezintă cinci fecioare înţelepte şi cinci nechibzuite. După Iob (28,28), înţelept este acela care se teme de Dumnezeu şi urăşte răul. Ca cineva să se teamă de Dumnezeu, trebuie să-l caute, să-l găsească şi să-l cunoască. Sfânta Scriptură ne asigură că Dumnezeu nu numai că se lasă găsit de cel care îl caută (cf. Prov 12; 8,17; Sir 6,27), ba chiar îi iese în întâmpinare (Înţ 6,12-16).
Cred că îndemnul lui Isus de a veghea, pentru că nu ştim nici ziua nici ceasul, nu se referă atât la momentul istoric al revenirii lui pe pământ, cât mai ales de a veghea ca nu cumva să ni se stingă flacăra iubirii din candela credinţei. Credinţa cere veghere şi multă răbdare, dar cine iubeşte veghează şi rabdă multe. „Dragostea este răbdătoare… nu se supără, nu ţine răul în seamă… toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le îndură” (1Cor 13,4-7).
Fecioarele înţelepte, nu din egoism sau din lipsă de caritate, nu dau untdelemn, ci din prudenţă. Acest lucru vrea să ne spună: în privinţa mântuirii, care este problema de căpetenie a vieţii fiecărui om, nu-i îngăduit să o laşi pe seama altora, nici chiar a sfinţilor din cer, ci fiecare trebuie să colaboreze cu harul primit. Şi Dumnezeu nu tăgăduieşte nimănui credinţa; dar cine nu colaborează cu darul primit, poate rămâne în întunericul credinţei, lipsindu-i flacăra iubirii; deoarece credinţa străluceşte, lucrează, prin caritate (Gal 5,6).
Apropiindu-ne de încheierea anului liturgic, Biserica, prin Evanghelie, ne invită să contemplăm sfârşitul – sfârşitul vieţilor noastre şi sfârşitul lumii. Toţi oamenii sunt conştienţi de sfârşitul lor, dar ce puţini sunt cei care şi-l pregătesc cu grijă! Modul în care trebuie să ne pregătim pentru sfârşit nu este acela de a trăi cu teamă şi nelinişte. Parabola de astăzi ne oferă răspunsul: cel mai bun mod de a ne pregăti pentru sfârşit este acela de a urma exemplul fecioarelor înţelepte. Ele au luat ulei suficient pentru a-şi păstra aprinse candelele. În acelaşi fel trebuie să ne angajăm şi să perseverăm în fapte bune pentru a ne păstra vie credinţa. Acesta este cel mai bun mod de a ne pregăti pentru Domnul, indiferent când alege El să vină.
Pr. Richardo-Dominic Baciu, Parohia Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău
