Iunie e nu doar luna când comemorăm trecerea în eternitate a poetului, ci şi punctul temporal cel mai înalt pentru Bacăul eminescian.
Pe 25, am ţinut să fim la Lipova, ca să ne amintim că la această dată, în 1989, am inaugurat acolo bustul poetului-revizor şcolar. Promisesem aceasta la Galeriile „Alfa”, în primăvară, când am lăudat osârdia a doi oameni prezenţi la vernisaj: sculptorul Gheorghe Zărnescu, autorul bustului, şi Gheorghe Bălţătescu, cel care în urmă cu 33 de ani mi-a asigurat, cu câteva zile înainte de eveniment, un camion cu macara care a dus opera de artă în piaţeta din faţa Şcolii Gimnaziale „Mihai Eminescu” Lipova. Înainte de a depune o floare la bust, sâmbătă, am trecut prin cele două săli ale muzeului sătesc din Valea Hogii şi am făcut câţiva paşi în ograda casei acad. Gh. Vrănceanu.
Cu două zile înainte, la Fundeni, comuna Secuieni, am asistat la sfinţirea monumentului „Nihil sine Deo”, ridicat de familia Marianei Codrescu pe locul casei părinteşti. Fosta profesoară de la Colegiul „Ferdinand I” este descendentă eminesciană: străbunica ei, Safta Iuraşcu (sora Ralucăi, mama poetului), a fost căsătorită cu Dumitrache Velisar, cu conac şi pământ la Fundeni.
Două zile mai târziu, în ziua vizitei noastre la Lipova, a fost prăznuită Sf. Cuv. Mc. Fevronia. Este numele uneia dintre surorile Ralucăi Iuraşcu, măicuţă la Mănăstirea Agafton.
