Transportul de la Slănic la Târgu-Ocna se făcea cu poștalionul și cu trăsura de 4 locuri
Continuăm serialul dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), prima publicație care a apărut într-o stațiune din România. În fapt, un jurnal istoric al stațiunii Slănic-Moldova, prezentat online în premieră, care acoperă o perioadă istorică a stațiunii mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada La Belle Époque.
După șase ani de întrerupere, ziarul ,,Curierul Băilor Slănic” reapare în anul 1903, structurat tot pe patru pagini, dar cu rubrici noi și cu o nouă denumire, pe care o va purta până la ultimul său număr din 1916: ,,Curierul Slănicului (Moldova)”.
Înainte de a începe prezentarea noului număr al ziarului, au rămas de adăugat cele câteva adnotări la numărul 2, din 18 iulie 1903, prezentat în episodul trecut. Așadar, primul care răspunde invitației de a publica în ,,Curierul Slănicului” articole sau informații privitoare la stațiune este unul dintre cei mai apreciați gazetari ai vremii, Constantin Xeni-Zender (1878 – 1963), de la ziarul ,,Epoca”. Jurnalist, scriitor, avocat (licențiat în drept la București și cu doctoratul obținut la Paris), om politic și minsitru, C. Xeni a scris printre altele și câteva lucrări de o mare valoare documentar-istorică și literară pentru studierea perioadei interbelice (una dintre acestea fiind ,,Figuri ilustre în epoca României Mari”).
Articolul său din ziar, intitulat ,,Slănicul și Sinaia”, cu subtitlul ,,Roma și Cartagina – Slănicul și Sinaia”, făcea referire la cele două rivalități antice și la cele două moderne, considerând că nu e nimic grav într-un astfel de antagonism: ,,Dacă rivalitatea antică a sfârșit așa de fatal, cauza este că amândouă cetăți erau de genul feminin, și cu rivalitățile feminine nu e de glumit. Rivalitatea modernă e de gen mixt: n-o să sfârșească prin urmare cu nicio distrugere. Dar rivalitatea nu poate fi decât între egali. Și iată, dintr-un condei, Slănicul este egal cu Sinaia!”. După ce înfățișează asemănările și deosebirile dintre cele două stațiuni, autorul conchide: ,,O, ce amețitor e vârtejul Slănicului! Ce impetuos și fără cruțare în răpirea sufletelor! Sinaia rămâne curând o simplă amintire, amintirea amantei părăsite de care te mai leagă doar suvenirea trecutului, și stima obligatorie a prezentului”.
Mai aflăm din cuprinsul acestui număr al Curierului, la ,,De toate”, că valsul a fost regele dansului la Balul Florilor din 12 iulie 1903 și că, din cauza aglomerației din stațiune, însuși epitropul Casei ,,Sf. Spiridon” din Iași a primit un domn în camera sa, ,,toate odăile fiind înțesate de vizitatori”; În restaurantul ,,Carivelli” (cu specific francez și german), din splendida clădire a Cazinoului Regal, dotat cu instalații dintre cele mai moderne își desfășoară activitatea peste 60 de lucrători, conduși de dl Carivelli. Deținător al unui alt restaurant în Brăila, acesta era cunoscut în toată țara, în special în cercurile distinse, ca un ,,adevărat maestru al artei culinare, dovedind aceasta încă o dată în urmă cu ceva timp, cu ocazia unui banchet ce s-a dat în onoarea A.S.R. Principele Ferdinand”; Scriitorul și omul politic Nicolae Gane, ,,distinsul nostru literat, actualmente aflător la Slănic lucrează aici la un nou volum de Nuvele. Nici că se putea ca farmecul Slănicului să nu pună la lucru pe vrednicul fiu al Iașiului”. De fapt, începând cu acest număr, în ziar vor fi publicate mai multe anectode (la rubrica ,,Poznășii țărănești”) și fragmente din nuvelele sale (vom mai reveni asupra lui Nicu Gane în episoadele viitoare).; În Sala de teatru a Cazinoului au loc mai multe reprezentații ale trupei de la Teatrul Național din București, sub conducerea actorului și regizorului Aristide Demetriade, ,,toate comedii superbe, redate cu talent neîntrecut de către iubiții nosștri artiști”; Dr. Alexandru Brăescu (1860 – 1917), cunoscutul medic și profesor universitar, primul specialist în psihiatrie, fondator al Spitalului ,,Socola” din Iași. Așa cum se arată și în ziar, pe timpul verii a fost o perioadă medic și inspector al stațiunii balneare Slănic-Moldova, unde dădea și consultații: ,,Dr. A. Brăescu, conștiincios și activ ca întotdeauna a făcut diferite inspecțiuni necesare pentru buna stare igienică a Slănicului. De asemenea, în zorii zilei a vizitat piața, confiscând numeroase produse alimentare, care erau stricate și dăunătoare sănătății, drept pentru care activitatea dlui Brăescu este vrednică de laude”.
Și iată, ajungem acum la numărul 3 al Curierului, din 24 iulie 1903, care se deschide cu editorialul lui M. Miereanu, ,,Frământările politice și Slănicul”, în care autorul revine la propunerea din numărul trecut, potrivit căreia, pentru ca Slănicul să se ridice la însemnătatea pe care o merită ,,are nevoie de un om plin de energie, care, în calitatea de efor al Epitropiei ,,Sf. Spiridon” să aibă misiunea specială de a conduce, lucra și îngiji pentru frumoasa noastră stațiune balneară”. Un efor care ,,să nu fie expus frământărilor politice, schimbărilor de partide și intențiilor `tovarășilor de idei`, numit pe un număr hotărât de ani; el singur să poarte răspunderea morală și materială a celor făcute precum și a celor ce urmează să facă”. Iar invitatul special al ziarului, jurnalistul și scriitorul C. Xeni, de la ziarul ,,Epoca”, aduce un omagiu Slănicului, la împlinirea ,,unui veac și trei ani” de la descoperirea primului izvor mineral de către serdarul Mihalachi Spiridon. Și aici doresc să fac o precizare: la fel ca și în cazul lui M. Miereanu, și C. Xeni produce aceeași eroare cu privire la anul descoperirii, datându-l 20 iulie 1800, în loc de 20 iulie 1801, care constituie data reală, istorică, de la care începe practic evoluția și dezvoltarea stațiunii.
În acest număr apare o nouă rubrică: ,,Intervievurile noastre” (de la a intervieva, a lua cuiva un interviu, n. a.). Este vorba de o convorbire a lui M. Miereanu cu Gheorge Săndulescu, ,,energicul prefect al poliției ieșene și unul dintre fruntașii partidului liberal”, care atinge o serie de subiecte de actualitate: progresul băilor, reducerea tarifelor la cazare, construirea de noi hoteluri și vile întrucât cele existente nu mai fac față solicitărilor, identificarea de noi trasee pentru excursii în stațiune și în împrejurimi, fonduri mai mari pentru dotări și modernizări.
Și pentru că au fost un fel de ,,Zilele Slănicului”, ziarul prezintă manifestările care au avut loc în stațiune, adică ,,Serbările de Sâmbătă și Duminică” (în ajun și în ziua de Sfântul Ilie, adică în 19 și 20 iulie, conform apariției acestui număr în ziua de joi, 24 iulie 1903, n. a.).
,,Sâmbătă, pe la ora 9 seara, în sunetul muzicii militare se lansează focuri de artificii, rachete și bombe, care la înălțimi considerabile se prefac într-un potop de stele, acoperind culmile dealurilor… Mulțimea de lume voioasă și expansivă furnică prin parc și pe alei, care, împodobite cu sute de becuri electrice au căpătat un aspect feeric. La teatru e reprezentație de gală, sala `Căișorilor` (un joc de noroc, n. a.) geme de lume, cofetăria și terasa restaurantului Carivelli sunt pline. Pretutindeni e viață, e mulțumire”. Iar autorul, același M. Miereanu, continuă apoi cu ziua de duminică, a doua zi a serbărilor, care include în program slujba religioasăde Sfântul Ilie – patronul băilor, muzică militară, muzică lăutărească și hore țărănești, bătăi de confetti, jocuri de popice, distracții de seară: ,,Zăresc oameni din toate clasele sociale și de toate vârstele, și bogați și săraci, care, uitând nevoile și realitatea vieții se pierd în beția de expansiune, în această veselie generală”. Și o mențiune ce merită atenție, cu caracter de sponsorizare: ,,Din inițiativa dlui efor Ath. Gheorghiu s-au împărțit sătenilor hrană și vin, ceea ce a produs o bună și generală impresie”.
În rubrica ,,De Toate” se abordează subiecte cum ar fi: pățania unui turist care a căzut victima unei glume de prost gust, veniturile produse de stațiune în plus anul acesta cu 1.000 de lei față de anul anterior, concertele și spectacolele de teatru. Referitor la acestea din urmă, se joacă două piese de mare succes: ,,Lorica noastră”, comedie a dramaturgului și romancierului german Paul Lindau (1839 – 1919) și ,,Surpriza divorțului”, lucrare semnată de Alexandre Bisson (1848 – 1912 ), dramaturg, romancier și libretist francez (în ziar piesa apare cu titlul ,,Năzdrăvăniile divorțului”, n. a.).
La final acestui număr al ziarului, o informație de ultimă oră pentru vizitatorii de atunci ai stațiunii: transportul de la Slănic-Moldova la Târgu-Ocna se face cu trăsurile, tarifele fiind următoarele: 1 leu și 2 lei locul în trăsura ce duce poșta (poștalionul); 12 lei pentru trăsura mare de 4 locuri; 10 lei pentru transportul cu eleganta trăsură ,,Victoria”.
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău, cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare din Iași (BCU) și cotidianului Deșteptarea.
Text adaptat și adnotat de Romulus-Dan BUSNEA
Sursa: BCU Iași
Următorul episod: Vineri, 19 august 2022. Lectură plăcută!
