Continuăm prezentarea serialului dedicat ziarului ,,Curierul Slănicului Moldova” (din colecția Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași – BCU), primul din România care a oglindit viața unei stațiuni balneare. În fapt, un jurnal al stațiunii Slănic-Moldova care acoperă o perioadă istorică mai puțin cunoscută publicului larg, cea din perioada ,,La Belle Époque”; un model peste timp de promovare a turismului balnear al „Perlei Moldovei”, așa cum a fost denumită stațiunea pentru prima dată, chiar de către acest ziar.
În acest episod: Ziarul ,,Curierul Slănicului Moldovei”, Nr. 1 (Seria a III-a), Miercuri, 1 iunie 1905. Din sumar: Slănicul câștigă teren în fața Sinaiei; ,,Vulturul Moldovei” urmează să aterizeze în stațiune; se publică o scriere postumă a lui Spiru Prasin, unul dintre cei mai valoroși jurnaliști ieșeni, răpus la 14 ianuarie 1904, la numai 30 de ani, într-un duel cu pistoale!; stagiunea teatrală estivală de la Slănic, în vizorul actorului ieșean, State Dragomir, care produce și o serie de schimbări la nivelul direcției artistice a teatrului; se descoperă acțiunea radioactivă a izvoarelor minerale; despre idilele care se țes în stațiune; se stabilesc taxele pentru cură și muzică; sunt prezentați medicii inspectori și consultanți ai băilor Slănic și este numită și prima asistentă la stabilimentul de hidroterapie; este anunțată publicarea primei broșuri de promovare a stațiunii, intitulată ,,Informațiuni”, lucrare redactată de către M. Miereanu, redactorul-șef al ziarului.
Fiind probabil, cea mai titrată stațiune a țării la acea dată, Sinaia nu reușește totuși să acopere toate necesitățile celor care caută nu doar liniștea și măreția munților, ci și posibilitățile de cură și agrement, condiții pe care le îndeplinește însă, Slănicul Moldovei. De aceea, cota acesteia din urmă este în continuă creștere, cu tendința clară de o depăși pe cea a stațiunii de la poalele Bucegilor. În articolul ,,Câteva cuvinte…” sunt exemplificate încă o dată atuurile Slănicului în fața Sinaiei, care, chiar dacă are somptuoase vile și este reședința de vară a suveranilor țării, în schimb este foarte scumpă, nu are miraculoasele izvoare și nici distracțiile Slănicului: ,,La Sinaia, seara, după ora nouă, totul zace în cel mai complet întuneric, căci acolo nu e `Cazinou` și nici sală de spectacole. (…) Slănicul e cu siguranță stațiunea de vară `per excelentiam` (prin excelență), unde viața departe de a fi scumpă e confortabilă, unde oricine își poate găsi distracții după mijloacele și gusturile sale, unde aerul e mai curat ca pretutindeni, iar apele minerale, a căror fală a făcut ocolul lumii au cea mai minunată acțiune asupra organismului. Apoi toată lumea poate lua ape minerale de la surse și face băi, cu prețuri cât se poate de modeste; cei mai cu dare de mână găsesc camere luxos mobilate și bine îngrijite la hotelurile mari, iar pentru cei care dispun de mijloace mai modeste, albele și curatele căsuțe din satul nou sunt cele mai potrivite și igienice locuințe. Excursiile în aerul cel mai curat, cu priveliști splendide fac deliciile fericiților aleși ce petrec vara la Slănic. Seara, când te întorci, în parc e muzică, iar apoi câteva ore de teatru îți completează desăvârșit ziua. Așadar, nu ezitați nicio clipă și luați drumul care duce către Paradisul Moldovei”.
La rubrica ,,Ecouri” aflăm că ministrul Justiției, dl Alexandru Bădărău, care ,,obișnuiește de atâția ani să călătorească în timpul vacanței mari prin Franța sau prin drăgălașele stațiuni balneare și climaterice din Germania a ales anul acesta, probabil fermecat de frumusețea Slănicului și a împrejurimilor sale, să petreacă împreună cu familia, cea mai mare parte din timpul verii, în Paradisul Moldovei”. Alexandru Bădărău (1859 – 1927), licențiat în drept și doctor în litere și filosofie, a fost un om politic și publicist care a deținut funcția de primar al orașului Iași, dar și funcția de ministru al Justiției în două guvernări conservatoare. S-a ocupat și de organizarea Partidului Conservator Democrat fondat de Take Ionescu, fiind supranumit datorită energiei sale, ,,Vulturul Moldovei” (în imaginea atașată, o caricatură care-l reprezintă pe ministru, semnată de Nicolae Petrescu-Găină). A mai fondat și ziarul ,,Opinia”, iar după Primul Război Mondial s-a dedicat în întregime activității publicistice.
În pagina a 2-a, este publicată o scriere postumă intitulată ,,Zorobail”, în care este redată povestea unui sclav care însoțește până la un moment dat convoiul regelui Gaspar, unul dintre Magii de la Răsărit care au mers să-l vadă pe pruncul Isus după ce s-a născut. Deși este abandonat, acesta își continuă drumul spre Betleem, prin munți și troiene, dar pică de oboseală și de frig și vede mai mult în vis, nașterea Domnului Iisus. Apoi ,,moare în plină fericire, mai fericit decât Gaspar, craiul cărunt și bogat, care în aceeași clipă îngenunchea la Betleemul din Iudeia, mai fără pereche fericit, căci văzuse credința în rugăciune, iar ochii zărira realitatea în vis”. Textul a fost scris de către Spiru Prasin, unul dintre cei mai redutabili ziariști ieșeni (redactor-șef la ziarul ,,Evenimentul” și apoi la revista ,,Epigoni”, n. a.), redutabil și la mânuitul armelor, mai puțin în ziua fatidică de 14 ianuarie 1904, când în urma unui duel cu pistoale (cerut de el) este împușcat mortal de către un rival al său, Wolf Finkelstein, redactor la ,,Gazeta Moldovei”, care semna cu pseudonimul „Scânteie”. Motivul a fost unul destul de banal, respectiv un sonet scris de Prasin în onoarea unui om de cultură francez care a ținut o conferință la Iași, dar criticat acid de ,,Scânteie”, ca fiind prea lingușitor pentru o asemenea speță. Din păcate, spre uimirea tuturor, inclusiv a presei străine, inevitabilul s-a produs, iar cultul onoarei generat de activitatea jurnalistică a lui Prasin l-a băgat pe acesta în pământ, la doar 30 de ani…
Povestea acestui teribil și neașteptat eveniment poate fi citită în întregime pe site-ul https://historia.ro/sectiune/general/duel-mortal-intre-gazetari-579658.html.
Unul dintre actorii ieșeni cu o solidă formație intelectuală, State Dragomir*, reușește o analiză amplă și pertinentă referitoare la stagiunea teatrală de la Slănic, în care menționează printre altele că, fie dacă e vară sau iarnă, piesele puse în scenă nu trebuie să fie dintre cele mai ușoare, unele dintre ele presărate chiar cu obscenități, ci trebuie să fie mult mai serioase: ,,În stagiunea trecută, dintr-un sentiment și-o pornire, pe care nu vreau să le calific, și numai în stagiunea trecută, s-a ventilat ideea, care s-a și pus în practică, precum că singurul remediu al unei îndreptări ar fi înlocuirea repertoriului serios, compus din comedia adevărată, din dramă și tragedie, prin comedia bufă și cea pornografică, înlăturându-se astfel elementele de valoare din teatru prin acele ce puteau interpreta un asemenea repertoriu. Rezultatul a fost că toată stagiunea s-au jucat numai comedii bufe și comedii pornografice, care au avut darul să compromită și moral și material scena Teatrului Național din Iași, care, conform unei tradiții, era scena cea mai căutată și mai respectată. Stagiunea de vară de la Slănic va fi într-adevăr admirabilă, dacă vor fi actori care vor juca un repertoriu ales, exceptând bineînțeles, comedia bufă și comedia pornografică, care socot că nu au ce căuta într-un mediu ca acel de la Slănic, unde totuși, vine lumea cea mai bună și cu gustul cel mai fin din toată țara”. Ca urmare, redacția anunță că ,,direcțiunea artistică a teatrului de la Cazinou a fost încredințată dlui C. Ionescu, unul dintre cei mai distinși actori societari ai Teatrului Național din Iași”. Este anunțată și componența trupei ieșene care va juca ,,repertoriul cel mai ales”, printre actori numărându-se C. Ionescu, Vlad Cuzinschi, C. Penel,
- Momuleanu, Mircea Pella, Ioan C. Dimitrescu, Verona Cuzinschi, Athena Georgescu și alții, cu un repertoriu alcătuit dintr-o serie de piese ca ,,Răpirea Sabinei”, ,,O idee turbată”, ,,Bărbatul cu trei neveste”, ,,Microbii Bucureștiului”, ,,Ginerele Domnului Prefect”, ,,Toma necredinciosul”, ,,Căpitan Ramolot”, ,,Manifestul studențesc”, ,,Căsătoriile moderne” etc.
* State Dragomir (1870 – 1920) a absolvit Universitatea din Iaşi și a fost actor la Teatrul Naţional din Iaşi (1890) şi director de scenă. Profesor de mimică și declamaţie la Conservatorul din Iaşi. Profesor de istorie şi filosofie la Liceul Naţional din Iaşi şi la Institutele Unite. Publicist şi traducător. A adaptat o serie de opere pentru scenă și a militat pentru un repertoriu de calitate, insistând în special pentru întărirea tradiţiei realiste în teatrul ieşean. Om cu verticalitate morală și etică, nu a putut rămâne decât până în anul 1919 în teatru, fiind pensionat după 27 de ani de activitate artistică. Grav bolnav, se stinge din viaţă la 15 februarie 1920 la Iaşi, când încă nu împlinise 50 de ani.
Ziarul mai anunță și o premieră medicală cu privire la descoperirea acțiunii radioactive în apele minerale de la Slănic. Apele radioactive sunt ape care conțin elemente radioactive ce emit radiații a (alfa), b (beta), g (gama) (radiu, uraniu, thoriu). Cel mai important este radiul, care emite radiația numită radon. O apă, ca sa fie radioactivă, trebuie să aibă minimum 80 u Mache/1.
Apariția lor este direct legată de rocile eruptive acide, granite, gresii și de marnele din flisul carpatic. Aceste ape se folosesc în cura internă și au un bun efect stimulent asupra gonadelor si hipofizei. Se mai indică în obezitate, reumatism, nevrite, nevralgii. Apa e bună și pentru îmbunătățirea circulației periferice, pentru tratamentul varicelor.
Cercetările au fost realizate prin metoda radiografică, sau impresionare de plăci fotografice prin emanațiile depozitelor radioactive, de către dr. E. Severin și prof. univ. dr. Dragomir M. Hurmuzescu, care au anunțat prezența radiului în izvoarele minerale din stațiune, la adunările Societății de Științe de la Iași și București, din 21 și 23 mai 1905. Partea mai grea a fost analiza radioactivității apelor minerale de aici, care a fost făcută prin metoda electrometrică, cu ajutorul unui instrument numit electroscop. Dragomir M. Hurmuzescu (1865 – 1954) urmează cursurile Facultății de Științe a Universității din București, pe care le încheie în 1887. În 1890 pleacă la Paris și obține licența în științe fizice ca șef de promoție, fiind primit să lucreze în laboratorul de cercetări a renumitului fizician Gabriel Lippman. Sub îndrumarea acestuia cercetătorul român a descoperit dielectrina (un izolator alcătuit pe baza unui amestec de sulf și parafină, folosit în construcția electroscoapelor), dinamul cu voltaj mare și electroscopul Hurmuzescu (aparat folosit de soții Curie în 1899 în primele experiențe asupra radiului). În 1903 Henri Becquerel a utilizat electroscopul Hurmuzescu în cercetări de radioactivitate, distinse cu premiul Nobel. În 1916 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1937, membru de onoare al Societății Franceze a Electricienilor. A fost ctitor al radiofoniei românești. El repetă și realizează la Iași, în 1901, experimentele de comunicație prin radio ale lui Guglielmo Marconi, Alexandru Popov și ale altora, din perioada 1895-1901. În 1922, sub conducerea sa, a început să funcționeze Societatea Română de Radiodifuziune (Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România) care, la 1 noiembrie 1928, difuza în eter prima emisiune cu anunțul: Alo, alo, aici Radio București, urmat de discursul președintelui Societății, Dragomir Hurmuzescu (cf. https://www.phys.uaic.ro/index.php/prezentare/personalitati-facultate/dragomir-m-hurmuzescu-1865-1954/).
În acest număr, la rubrica ,,Din fugă”, în articolul ,,Idilele Slănicului” se discută despre cum se leagă acestea, idilele fiind o caracteristică comună stațiunilor balneare, locuri ideale pentru desăvârșirea unor relații de durată: ,,Nu puțin sunt părinții care își duc fetele la cutare sau cutare stațiune balneară, mângâindu-se cu speranța că vor putea face o bună partidă cu vreun tânăr bine situate, venit din alte plaiuri. Deseori chiar, speranța aceasta necesită însemnate sacrificii materiale din partea celor ce-o nutresc, sacrificii ce nu rareori au dus la bune rezultate. Slănicul din Moldova nu e lipsit nici el de idile, ba dimpotrivă, numărul lor este destul de însemnat în fiecare sezon”. Cum de se înfiripă aceste idile? Motivația este data în rândurile ce urmează: ,,Munții cu brazii lor seculari, acele mici colțișoare poetice în care natura e splendidă în sălbăticia ei, potecuțele umbroase și tăinuite – parcă anume croite pentru cei îndrăgostiți, murmurul poetic al Slănicului care șerpuiește în unde cristaline la poalele munților, toate acestea la un loc, îți schimbă firea, te fac fără voie să cauți un suflet stingher ca și tine, cu care să-ți împărtășești gândurile, care să-ți aline dorul. Și, o data găsită crăiasa din povești, idila e gata, totul se aranjează de minune, și de unde te duseși singur la Slănic, te întorci acasă cu nevastă, ba încă și cu o soacră pe cap, dacă ai norocul ca ea să trăiască”.
Printre informațiile mai importante pentru vizitatorii Slănicului este și cea privitoare la taxele pentru cură și muzică: ,,Clasa I de cazare în stațiune, pentru o familie = 25 lei; Clasa I, pentru o singură persoană = 15 lei; Clasa a II-a de cazare în stațiune și în satul nou, pentru o familie = 15 lei; Clasa a II-a, pentru o singură persoană = 10 lei. Taxa de cură nu se plătește de persoanele care stau numai 3 zile în stabilimentul băilor”. De asemenea, sunt anunțați medicii inspectori și consultanți ai băilor Slănic: dr. Ludovic Russ junior, prof. univ. dr și medic primar al spitalelor ,,Sf. Spiridon” din Iași și dr. Gheorghe Pastia, director al stabilimentului de hidroterapie, astfel că, ,,vizitatorii stațiunii vor avea prilejul să fie consultați de doi dintre cei mai distinși medici români”. Este menționată aici, în premieră, numirea în funcția de asistentă medicală la stabilimentul de hidroterapie, a drei Natalia Aronovici, student la medicină.
Și tot în acest număr este prezentată lansarea unei broșuri de promovare redactată de către gazetarul M. Miereanu, redactorul-șef al Curierului, ca un supliment al ziarului: ,,În broșura intitulată ,,Informațiuni”, ziaristul M. Miereanu a strâns cele mai drăgălașe bucăți datorită publiciștilor noștri, relatări despre Slănic și împrejurimile sale, fragmente care au fost publicate anii trecuți în `Curierul Slănicului Moldova`. Broșura dlui Miereanu, îngrijit tipărită la editura `Goldner` din Iași, conține pe lângă clișeele cât se poate de reușite (aici cu sensul de imagini fotografice, n. a.) ale celor trei epitropi ai Casei `Sfântului Spiridon`, domnii Șerban, Negruzzi și Ghika, și câteva dintre cele mai frumoase vederi ale Slănicului”.
Întrucât apare și în numărul următor al ziarului, tabloul stagiunii balneare al stațiunii pe anul 1905 va fi prezentat în episodul următor.
Text adaptat și adnotat de Romulus-Dan BUSNEA
Proiect inițiat și derulat de către Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS), cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ,,Mihai Eminescu” din Iași (BCU) și cotidianului ,,Deșteptarea”.
Sursa: BCU Iași; Foto imagini vechi Slănic-Moldova: Colecția ing. Mihai Ceucă, Bacău. Grație domniei sale, o mare parte dintre fotografiile publicate în numerele acestei publicații se regăsesc și în episoadele prezentate, la care se adaugă și multe altele.
Mențiune: Drepturile de autor pentru publicarea acestor texte sunt deținute de SPJPTCAS Bacău, prin persoana lui Romulus-Dan Busnea, cu acordul BCU Iași. În conformitate cu ,,Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe”, niciun material conținut în acest serial nu poate fi reprodus integral sau parțial fără acordul scris prealabil. (Va urma)
