Propaganda de partid și de stat ne informează, absolut dezinteresat, desigur, că, în imensa sa bunăvoință, Uniunea Europeană ne dă 33 de miliarde de euro, ca să ne revenim din criza economică. E o veste bună, nu-i așa? Chiar foarte bună, prea bună ca să fie reală. Ca în bancul clasic cu bicicleta care era autoturism Volga iar Ivan Ivanovici nu a câștigat-o, cum s-a anunțat la Radio Erevan, ci i s-a furat. În primul rând, o bună parte din cele 33 de miliarde, adică vreo 11-12, vor trebui să fie contribuția noastră. Rămân cam 21 de miliarde, din care, oricum, o bună parte i-am fi primit în cadrul programelor multi-anuale, dar care ne vor fi oferite cu anumite condiții. În primul rând, banii nu vor fi folosiți cum am dori noi, ci pentru ce va dori UE.
Probleme? Desigur. Dacă vrei să-ți retehnologizezi o fabrică dar UE nu-ți dă banii pentru mașinile necesare, ci doar pentru a planta copaci în jurul unității de producție, ar putea fi o problemă. Ca de obicei, când e vorba de bani europeni, va trebui să cumperi ce vrea UE, de unde vrea UE și nu ce consideri că te ajută cel mai mult. Altă problema este că acești bani se vor da numai pe bază de proiecte. Ce mare brânză, vor spune unii… De fapt e mare brânză pentru că pe baza acestor proiecte noi nu absorbim decât 35-38 la sută din fondurile disponibile.
Motivul îl constituie birocrația extremă cu care se înconjoară aceste fonduri. Uneori ai crede că special se complică lucrurile pentru că esticii să nu primească prea mulți bani. Iar faptul că există intenția de a lega acordarea acestor fonduri de… „statul de drept” ar trebui să ne dea și mai mult de gândit. Pentru simplul motiv că este imposibil de definit acest concept iar banii pot fi opriți oricând și pentru orice motive. Dar, toate acestea sunt cele mai mici probleme. Principala problemă este că aceste fonduri nu sunt în întregime nereturnabile.
Da, va trebui să le dăm înapoi. Cu dobândă. Acum, întreb și eu, care mai este marea șmecherie cu acești bani? Împrumuturi face și țara, ba chiar în ultima vreme le face într-un ritm amețitor. Care e meritul europarlamentarilor, că am văzut că unii ar vrea să le pupăm tălpile pentru că vom primi acești bani?! Și lucrurile nu se opresc aici. Pentru a se putea face rost de acești bani, statele vor trebui să-și crească contribuțiile la bugetul european. România va trebui să-și crească alocarea de la 0,7 la 2 la sută din PIB. Pe ce termen? Nu se spune. Iar banii ar putea veni cel mai devreme pe la finele lui 2021, începutul lui 2022.
