Insula de agrement nu mai e, de multa vreme, asa cum ne indica titulatura, acel spatiu unde sa te simti cu adevarat bine. Si asta pentru ca, se stie, autoritatile nu au investit deloc in ultimii ani. Dovada ca, week-end-ul trecut, abia zareai plimbându-se sau relaxându-se vreun bacauan pe acolo. Doar câtiva copii de vârste adolescente, aflati in treacat, la o partida de pescuit, sau un cuplu – doua de vârstnici, cel mai probabil, rezidenti ai zonei apropiate insulei.
Vorbind despre Lucescu, Luigi Ionescu si … viata de student
Asa cum sunt si cei doi soti Scupiuc, la care vrând-nevrând am gasit adevarate povesti despre viata. El, fost economist, la TCMUCB, ea, pensionata de la Policlinica Stomatologica. Isi amintesc cu drag de vremurile de altadata, când insula era un magnet pentru bacauani.
„Ehe, suntem aici de-o viata, de pe vremea când nici nu era insula, ci doar Bistrita, de veneau plutasii cu lemnele de la munte. Aici, venea lumea la plaja, la bazinul de inot.
Era cu totul altfel atmosfera. Acum, nu mai sunt multe”, imi spun nostalgic cei doi ponsionari. Imi povestesc, apoi, despre cum au disparut multe din Bacaul de alta data, de teatrul de vara din parcul Cancicov, unde cânta Luigi Ionescu, bacauan de-al nostru, sau Nelu Gutu, solist de populara, ori Maria Petraru, colega cu pensionarul nostru, la „Ferdinand”.
„Tot in parc era si stadionul de fotbal sau terenul de handbal, unde au jucat marii campioni din România. Eu am fost sportiv la Letea, si coleg de scoala cu Sorin Avram, fotbalistul”, rememoreaza domnul Ion Stupiuc. Mai povesteste cum a fost coleg de echipa la Letea cu celebrii Ticu Giosanu, Constantin Anghelache (printre altele, si fost profesor al regelui Mihai) sau fratii Sdrobis. De la Bacau, student fiind, prin ’63, a ajuns la Sportul Studentesc, unde a facut echipa cu mult mai celebrul Mircea Lucescu – „un baiat deosebit”. „Sper sa arate mai bine insula. Am inteles ca s-au stabilit si constructorii si vor incepe constructia cât de curând”, spera pensionarul.
„De s-ar face ceva, mai repede si de calitate”
Mai departe, o doamna in palton albastru privea linistita spre lebedele care dansau gratios pe luciul lacului de acumulare. Doamna Maria este pensionata de vreo trei ani, din invatamânt, la Scoala 19, si a ajuns la insula, impreuna cu sotul, tocmai pentru ca nu se simtea bine in casa.
„Mai veneam aici cu nepotica, de când sunt la pensie, dar acum e la gradinita. Dar, e trist cum arata locul. Macar de s-ar face ceva odata, mai repede si de calitate, nu cum am vazut pe la televizor, ca e frustrant sa vezi cum se pierd asa valori pe care natura ni le-a oferit gratis”, spune doamna Maria.
In zona asa-zis de divertisment, o mamica, Valentina Ivanovici, educatoare la o unitate privata, isi incurajeaza flacaul, Ionut, de vreo 10 anisori, sa se dea impreuna in scrânciob. 20 de metri mai incolo, in zona gratarelor, un grup de tineri se incalzeau cu o bere la PET. Dintre ei, se evidentiaza un purtator de dreadlocks , acele „codite rasta”, tipice muzicienilor reggae, care incerca, ajutat de alti colegi de gratar, sa aprinda focul pe care urma sa friga niste carne. In rest, pustiu si rece, prea rece pentru o zi de primavara.[/lock_content]
