La mijlocul calendarului Red Bull World Series Cliff Diving, Constantin Popovici (CSM Bacău) domină autoritar clasamentul masculin al celei mai spectaculoase competiții mondiale de sărituri de la 27 metri. Clasat al doilea în etapa a treia derulată weekendul trecut în orașul lui Domenico Modugno, Polignano a Mare, sportivul antrenat de Adrian Gavriliu are 570 de puncte, cu 201 mai mult decât învingătorul rundei din Italia, britanicul Aidan Heslop. Pentru Popovici urmează trei provocări de foc în Japonia, în intervalul 20 iulie- 3 august: Campionatele Mondiale de high-diving, Campionatele Mondiale de sărituri în apă și runda a patra din Red Bull Cliff Diving
Un autograf pe o ilustrată
Stă în mâini, cu picioarele perfect ridicate, acolo sus, în văzduh, pe marginea platformei. Constantin Popovici se află la 27 metri distanță de marea destul de agitată a Adriaticei în această duminică de 2 iulie. Și la milioane de kilometri depărtare de cei aproape 30.000 de spectatori veniți din toate colțurile lumii pentru a asista la cea de-a treia etapă a Red Bull World Series Cliff Diving, găzduită de orașul italian Polignano a Mare. Publicul privește țintă spre decorul ca de vedere poștală, așteptând ca liderul Red Bull World Series Cliff Diving să-și pună semnătura pe această ilustrată în care predomină albastrul. Albastrul mării, albastrul grotelor ce străjuiesc țărmul stâncos, albastrul cerului pe care tocmai trece, nu departe de platforma Red Bull, un avion de mici dimensiuni. Aflat ca în transă, Costa nu vede și nici nu aude avionul care, de aici, de pe spectaculoasa plajă Lama Monachile, se proflilează mic și alb ca un pescăruș. „Ce avion?”, avea să se mire după concurs sportivul de 34 de ani antrenat de Adrian Gavriliu la CSM Bacău. Mirarea, mai târziu. Acum vine, în schimb, autograful „nel blu, dipinto di blu”, așa cum cânta Domenico Modugno”. Autograful, deci. Sau, vorba lui Costa: „my signature”. „His signature”: stând pe mâini înapoi, triplusalt și jumătate, triplu șurub în poziția echer. E greu de scris, darmite de executat. Greu, dar nu pentru Costa. Câștigătorul primelor două etape ale competiției, derulate la Boston și Paris, are nevoie de o execuție de calitate pentru a urca în fruntea clasamentului de etapă de la Polignano. Și execuția sosește, fiind premiată de uralele publicului și de cele 153 de puncte acordate de juriu. Cu 439,4 puncte, „CSMeul” revine pe 1. Ce-i drept, britanicul Aidan Heslop îl va întrece, totalizând cu doar 9,2 puncte mai mult și adjudecându-și această a treia etapă care găsește pe podium pe ambii români din Red Bull World Series: Constantin Popovici și Cătălin Preda. În clasamentul general însă, după trei etape din șase, Costa îl nimicește pe Heslop. Băcăuanul e lider autoritar, cu 570 de puncte, britanicul e pe 2, cu doar 369. Și asta contează cel mai mult.
„Cea mai primitoare localitate din lume”
Domenico Modugno stă cu mâinile în lături, cu cămașa descheiată la piept și cu haina fluturându-i statutar. Mimi se află cu spatele la marea albastră, albastră precum cerul ce l-a inspirat să scrie acel „Nel blu dipinto di blu” clasat pe locul 1 în 1958 la Festivalul de la Sanremo. Primul cantatutor din istorie premiat la Sanremo s-a născut aici, la Polignano a Mare. O afli repede. Nu trebuie să consulți Wikipedia. Ți-o spune statuia sa, aflată chiar pe lungomare Modugno și ți-o repetă cafenelele sau restaurantele intitulate „Volare”, după refrenul nemuritorului „Nel blu dipinto di blu”. Ți-o arată posterele și ți-o cântă tonomatele de pe stradă. Polignano a Mare este, așadar, Domenico Modugno. Dar nu numai. Anual, câteva sute de mii de turiști străini vizitează această localitate de nici 18.000 de locuitori aflată la 30 kilometri sud de Bari. De altfel, în ianuarie 2023, Polignano a fost votată pe site-ul booking.com drept cea mai primitoare localitate din întreaga lume. În „cea mai primitoare localitate din lume”, turiștii ascultă muzica lui Modugno, se rătăcesc, fără griji, pe străduțele pline de poezie și, atunci când nu fac plajă, se avântă în mici croaziere. Mănâncă, la prețuri rezonabile, pește, fructe de mare și, cu precădere, caracatiță („il polpo” reprezintă captura de bază în această zonă a Pugliei) și beau „caffe originale”: coajă de lămâie, Amaretto, frișcă și cafea. Un deliciu! În fine, cumpără suveniruri din ceramică: în special „pumo” (sau, după caz, „pomo”), un boboc de trandafir purtător de noroc ce-și datorează numele Pomonei ,zeița romană a fructelor și florilor. Din 2009, Polignano a Mare mai are un atu. Și încă unul-magnet. Aici se desfășoară etapa italiană a celei mai spectaculoase întreceri de sărituri în apă de la mare înălțime: Red Bull World Series Cliff Diving. În 2017, atunci când a triumfat italianul Alessandro De Rose, au venit nu mai puțin de 75.000 de oameni! Costa Popovici era prezent: „Mi s-a făcut piele de găină când publicul a început să scandeze numele câștigătorului”. Anul acesta, Polignano a găzduit a zecea sa ediție. Iar spectatorii, veniți de peste tot din lume, nu au ratat evenimentul.
Românii care ar trebui ținuți pe palme
Ionuț Rada, de exemplu, a venit de la Cluj. Special pentru etapa de la Polignano. Fostul internațional român nu a mai găsit, în timp util, un zbor direct spre Bari. Așa că a zburat de la Cluj la Roma, după care a închiriat o mașină și a făcut cale de patru ore și jumătate drumul spre Bari. „Nu puteam rata acest spectacol Red Bull. Primele două etape, cea de la Boston și cea de la Paris le-am urmărit pe internet. Pe aceasta am ținut să văd live. Cu atât mai mult cu cât avem doi români în competiție: pe Costa Popovici și pe Cătălin Preda. Dar și pentru că știu bine zona; mi-am făcut prieteni aici”, spune Rada, care a jucat la Bari în sezonul 2015-2016. Ultimul salt al lui Costa Popovici îl lasă cu gura căscată pe fostul internațional: „Wow! Fantastic! Să vezi pe viu așa ceva…”. Cătălin Preda sare ultimul. Sare bine, dar coeficientul de greutate scăzut al săriturii nu-i permite să urce mai sus de locul 3. „Să avem doi români pe podium este super. Acești băieți ar trebui ținuți pe palme în România pentru ceea ce reușesc să facă”, continuă să se entuziasmeze Ionuț Rada. Pe Costa Popovici, în schimb, îl trădează privirea. E drept că zâmbește, dar privirea spune totul: e supărat. Întrebarea reporterului („ce predomină: bucuria că ai reușit să termini pe 2, după ce ratasei a treia săritură sau supărarea că nu ai câștigat și această etapă?”) obține confirmarea: „Adevărul e că sunt ofticat. Eu nu mă pot mulțumi niciodată cu locul 2. Puteam mai mult. A fost însă și oboseala de la Jocurile Europene din Polonia- sunt singurul săritor care a participat și acolo, și aici- au mai fost și arbitrii…”. Cătălin „Pascal” Preda, este, în schimb, bucuros pentru bronz. Apropo: de unde și până unde „Pascal”?: „Când eram mai mic, era un neamț de culoare pe care-l chema Pascal. Cum eram toată ziua pe ștrand, m-am înegrit și eu binișor. A fost de ajuns să mă strige unul singur Pascal că Pascal a rămas. Ei bine, în ziua de azi puțini mă mai cheamă așa”. Doar cei old school. „Exact, cei old school”, zâmbește Cătă. Adică Pascal.
Gary Hunt, old school. Dar, mai ales, sculă!
Gary Hunt este și el old school: vara viitoare va face 40 de ani. Dar, mai presus de toate e sculă: în lumea săriturilor în apă valorează cât Messi și Cristiano Ronaldo la un loc. De două campion mondial, britanicul stabilit în Franța în urmă cu trei ani numără nu mai puțin de 46 de titluri în Cliff Diving! Te ia cu amețeli: mai ceva decât un salt de pe platforma de 27 metri. Gary este o legendă. Mai ales aici, la Poignano a Mare, unde săritorii se pierd printre locuitori și vizitatori fie că merg la restaurant sau la concurs. La masculin, trei din cele patru sărituri se execută de pe platforma amplasată la 27 de metri fix deasupra locuinței unui localnic. A patra săritură (de fapt, a doua, în ordine cronologică) se face de la balconul unei locuințe private și este cel mai aproape de spiritul cliff-diving. Toată lumea își dorește o poză, o strângere de mână sau un autograf de la Gary Hunt. Iar „il francese” nu refuză pe nimeni. Probabil că la anul se va retrage. I-a mărturisit-o și lui Costa Popovici, cel care l-a detronat în ierarhia mondială, dar nu încă și în inimile suporterilor. Dacă ar fi după public, și după sponsori, Gary Hunt ar trebui să se continue și în 2024. Chiar dacă va avea 40 de ani. Și chiar dacă este în declin. Și când te gândești că există consilieri locali din Bacău cărora le stă în gât vârsta lui Constantin Popovici: 34 de ani. „E prea bătrân. De ce a mai fost legitimat la CSM Bacău?”, este mesajul toxic precum un pește-balon. Iată că succesele lui Costa (locul 1 în World Cup la Fort Lauderdale, locul 1 la etapele Red Bull World Series Cliff Diving de la Boston și Paris, locul 2 în etapa de la Polignano a Mare și locul 1 în clasamentul general) nu contează deloc. Contează doar vârsta, care nici nu este una foarte înaintată. De fapt, succesele contează și ele. Sau contează mai ele: le stau unora în gât. Monsieur Gary Hunt, ce bine e că, atunci când te-ai decis să părăsești Marea Britanie, ai ales Franța. Dacă făceai cumva greșeala să alegi România, erai curățat!
Cântarul de farmacie
Hai să intrăm puțin în intimitatea lui Constantin Popovici. Mai bine zis, în „laboratorul Costa Popovici”. Ghid ne poate fi antrenorul Adrian Gavriliu, cel care-l știe pe Costa de la opt ani: „Era legitimat la SCM Bacău. Îți sărea imediat în ochi pentru ca, indiferent cât de greu era un exercițiu, el făcea ca totul să pară foarte ușor”. Toamna trecută, Gavriliu a dat un sens nou carierei lui Costa, care, pe lângă faptul că se lupta cu o accidentare, se afla și într-o perioadă de îngheț cu antrenorul său de la Steaua. Costa Popovici a ales să vină la Bacău și la CSM Bacău pentru Adrian Gavriliu. Și uite că așa putem vorbi azi, la nici opt luni distanță, de victoriile de la Fort Lauderdale, Boston și Paris. Și, pe viitor, cu siguranță că nu doar despre ele. În „Laboratorul Costa Popovici” totul este așezat cu grijă pe cântarul de farmacie. De exemplu, noaptea, campionul CSM Bacău fixează aerul condiționat la 20 de grade. Iar siesta de după-amiază durează fix 27 de minute! Nu 26 și nici 28. Vreți să știți la ce oră a servit masa de prânz Costa Popovici în prima zi a concursului de la Polignano? 12.45. Meniul? Salată de caracatiță și orez alb cu creveți și dovlecei. „Evident că trebuie să fiu foarte atent și la alimentație. Îmi mai permit și anumite excese, dar rar”, explică liderul World Series Cliff Diving. „Pe Costică nu este bine să-l scoți din ale lui. Sigur că, atunci când ceva nu mai funcționează la nivelul optim, trebuie să intervii. Dar trebuie să știi cum să o faci, altfel, riști să dereglezi mecanismul și mai tare”, spune Adrian Gavriliu care, dacă ar fi trebuit să mai dea o dată examenul de capacitate, sigur ar fi luat notă maximă la matematică. Antrenorul lotului național și, totodată directorul CSM Bacău nu greșește niciodată calculele atunci când vine vorba de a corela o săritură cu nota sa. După cum nu greșește nici atunci când este să coreleze starea emoțională a lui Costa cu evoluția sa din concurs. Gavriliu a intuit că Popovici va avea probleme cu a treia săritură: „La încălzire a sărit de două ori. El nu face niciodată asta. Îi ajunge o săritură”. Dar antrenorul a prevăzut și că Popovici va termina pe 1 sau 2 dacă ultima sa sărituri va fi ok: „Ce nu am putut ști a fost că Heslop va sări atât de bine, în condițiile în care învățase această săritură de-abia anul trecut. Și, la drept vorbind, nici că arbitrii îl vor ciupi pe Costică la acea a treia săritură. Cu o notă normală, câștiga lejer etapa”.
Calendar încărcat. Cu ilustrate
Din Italia, Constantin Popovici a plecat în Austria, pentru un stagiu de pregătire în Tirol, alături de antrenoarea CSM Bacău, Mihaela Neagu. „Când mai ajungi acasă, Costa?”. Întrebarea reporterului e firească. „Prin august, poate”, vine răspunsul. Urmează completarea: „Calendarul din acest an este foarte încărcat. Am avut World Cup-ul din America, apoi etapele Red Bull de la Boston și Paris. Printre ele, și un stagiu de pregătire în Austria. După Paris au venit Jocurile Europene din Polonia de sărituri în apă. Trecerea de la 27 de metri la zece nu e deloc ușoară, mai ales când vine într-un interval scurt de timp. Eu zic însă că m-am descurcat bine, mai ales că am luat locul 5, fiind la nici 12 puncte de medalie. Acum să sperăm că totul va fi bine și în Japonia, chiar dacă va fi dificil”. Într-adevăr, în interval de trei săptămâni, Constantin Popovici va avea în Japonia nu mai puțin de trei provocări majore: Campionatele Mondiale de high-diving, Campionatele Mondiale de sărituri în apă și runda a patra din Red Bull Cliff Diving. Așadar, calendarul continuă să fie unul foarte încărcat. Iar pe fila din iulie, pe lângă stampele japoneze se află și ilustrata de vis a plajei Lama Monachile din Polignano a Mare, cu semnătura lui Constantin Popovici și cu un scurt text scris de austalianca Rihanan Iffland, legenda ultimelor ediții a Red Bull World Series Cliff Diving: „Constantin Popovici este foarte talentat, dar asta cred că o știe toată lumea. Ce nu știu însă toți este că el are o forță mentală fantastică, pe care i-o invidiez”.
