Protestele din ultima perioadă au fost declanșate de inteligenții din fruntea Statului care au crezut că pot întinde la nesfârșit șirul restricțiilor. Restricții care nu au nici o noimă, dar care-i ajută pe ei să creadă că țin situația sub control. De altfel, mi se pare că interdicțiile de trafic au fost băgate nu pentru a proteja populația de virus, ci pentru a ține populația departe de proteste. Unii zic să nu facem comparații cu decembrie 1989. Dar această comparație este absolut necesară și firească. Și atunci s-au introdus restricții de trafic și de asociere pentru a proteja societatea de influența „agenturilor”. Doar că și atunci, ca și acum, românii n-au mai ținut cont de restricții. Faptul că în zeci de localități s-a ieșit în stradă și s-a demonstrat până târziu, către dimineață, spune niște lucruri extrem de importante. Că există o masă critică de oameni dispuși să lase baltă orice frică de amenzi sau de confruntări cu forțele de ordine pentru a-și exprima opinia referitoare la restricții.
Că autoritățile nu judecă deloc rațional, învățate doar să impună cu ajutorul organelor de represiune propria realitate drept singura posibilă. Că autoritățile încă mai cred că amenzile și amenințările funcționează. Că unele autorități speră că, internând la psihiatrie anumiți contestatari, îi vor face pe ceilalți să renunțe la proteste. Din păcate, situația s-a deteriorat foarte mult. Atât social, economic cât și din punct de vedere psihologic. Iar la acest lucru a contribuit și maniera în care autoritățile au gestionat pandemia. Au demonstrat o atitudine superioară de stăpâni de sclavi, au asmutit forțele de ordine să dea amenzi, au introdus noi și noi restricții, multe fără absolut nici o logică și au dezlegat cadrele medicale de orice responsabilitate. Apoi, după ce lumea a ieșit în stradă, autoritățile au băgat capu-n nisip sperând că o să treacă protestele astea și o să fie bine și la vară cald. Dar cred că e abia începutul. Și începutul vine dinspre periferie spre centru, pentru că la periferie problemele sunt mai acute. Când se apucă puștimea să strige „libertate!” e un semn destul de nasol. Cred că unii ar trebui să-și pregătească elicopterul, că o să aibă nevoie…
