După un Crăciun fără colindători care să-ți bată la ușă, cum ne-am obișnuit deja de câțiva ani, așteptăm acum cetele de urători de Anul Nou. Nici urătorii nu mai bat la ușă la fel de mulți ca altădată, dar prin urbe au început să se audă tobele sau melodiile unor cete care mai vin cu ursul, capra sau caii. Trec pe străzi sau prin incintele blocurilor, cu ochii la ferestre, doar-doar o apărea cineva care să le arunce un ban.
Când scriu astfel de rânduri, pe strada noastră tocmai trece o astfel de ceată, cu un urs și un toboșar. Îmi amintește de ursarii din Comănești, pe care acum îi cunoaște toată omenirea. Ne-au făcut reclamă mare în toată Europa, dar și pe alte continente. Internetul plimbă ursul mai abitir ca omul simplu.
Despre ursul din Comănești scriu și în acest an jurnalele din lume și, evident, de la noi. „Le petit journal de Bucarest” este o publicație print și online românească pentru străinătate. Tocmai a publicat un articol despre Crăciunul din România și descrie, succint, tradițiile noastre și costumele specifice lor. Nu putea lipsi de acolo nici ursul din Comănești, un brand local și unul de țară.
Un comentariu la varianta online a articolului face elogiu tradițiilor românești și îi îndeamnă pe francezi să-i iubească pe românii din țara care are asemenea tradiții. „Da – scrie altul -, dar mulți ar trebui să fie fericiți că sunt în Franța și să nu mai jefuiască cetățeanul care lucrează sau a muncit toată viața pentru a putea trăi și a-și susține familia! Și mai presus de toate, să nu-l mai pună în pericol prin furtul cablurilor electrice ale SNCF, autostrăzilor și drumurilor etc… pentru cupru!” La unii români, francezul se uită ca la urs! Nu la ursarii din Comănești, desigur.
