Portarul CSM Bacău a fost, în acest sezon, cel mai constant jucător al formației antrenate de Leonard Bibirig
E number one. O spune, desigur, numărul de pe tricou. Dar nu numai. O spun și intervențiile sale, care își găsesc ecou în uralele tribunei băcăuane. Venit vara trecută de la Steaua, Tudor Stănescu a intrat rapid în inimile suporterilor CSM Bacău, evoluțiile din poarta „CSMeilor” fiind deseori la superlativ. Iar prestațiile sale au stat la baza parcursului foarte bun al echipei lui Leonard Bibirig în acest sezon. Un sezon care s-ar putea încheia pentru CSM Bacău cu locul 6, cea mai bună clasare a echipei în Liga Zimbrilor de la promovarea din 2018 încoace.
-Tudor, felicitări pentru parcursul din acest sezon!
-Mulțumesc pentru aprecieri. Toată echipa a reușit un parcurs foarte bun, încununat cu acest loc 6 pe care ni-l dorim să-l păstrăm și după ultimul meci, cel de la Cluj. Să știți însă că nu ne-a fost ușor! De fapt, dumneavoastră știți bine lucrul acesta. Important este că am fost uniți și am reușit să trecem peste toate dificultățile.
-Te-ai adaptat ușor la Bacău.
-Ar fi fost și culmea să nu o fac. Pe de o parte, pentru că, de obicei, nu am probleme cu adaptarea. Pe de altă parte, pentru că am întâlnit un colectiv frumos.
-Ce îți place cel mai mult la Bacău, ca oraș?
-Insula. Îmi place foarte mult. Când e frumos afară, mă plimb cu bicicleta pe acolo, beau o cafea pe ponton. E super.
-Și ce nu-ți place la Bacău?
-Traficul. Te disperă. Personal, urăsc să stau în mașină mai mult decât trebuie.
-Cu cine te înțelegi cel și cel mai bine de la echipă?
-Cu mai mulți. De fapt, cu toți. Dacă este să aleg un nume, Richie Freiwald. Îmi e și coleg de post și, în plus, îl știu de când eram la Cluj, iar el era junior.
-Tudor, care a fost cel mai bun meci al tău în această ediție de campionat?
-Habar nu am. O spun cu toată sinceritatea. După joc nu obișnuiesc să mă uit pe cifre, pe statistici. Nu am o fixație. În afara unui meci cu CSM București, pe vremea când eram la Steaua și în care vreme de 13 minute nu am primit gol, în rest nu am fost niciodată pasionat de statistici. Pe mine m-au bucurat toate victoriile la care am contribuit în acest campionat.
-Despre publicul băcăuan se spune că este al optulea jucător al echipei. Ești de acord?
-Cum să nu fiu? Suporterii au fost fantastici tot sezonul, i-am simțit în permanență alături de noi, în special atunci când am dat de greu. Dar, ca să fiu sincer, nu e o surpriză. Mă așteptam să fie așa deoarece cunoșteam bine pasiunea publicului băcăuan pentru handbal și pentru echipa sa încă din vremea când veneam aici ca adversar. Pentru mine este o bucurie să joc în fața unui public care umple tribuna și care sprijină echipa din primul până în ultimul minut.
-Te doare că selecționerii echipei naționale continujă să te ocolească în ciuda evoluțiilor tale?
-La început, da, m-a durut. Simțeam o mare dezamăgire și, totodată, mă simțeam nedreptățit.. Acum m-am obișnuit cu această situație. Sunt alte lucruri la mijloc, mai mult ca sigur și nu îmi face plăcere să vorbesc despre ele. Pentru mine ar fi fost ultima șansă de a ajunge la un turneu final, dar mă consolez cu echipa de club.
-Apropo de echipa de club: cum vezi viitorul?
-Sper ca autoritățile să se implice mai mult și să ne ajute mai mult. Nu de alta, dar, având în vedere pasiunea băcăuanilor pentru handbal, că tot vorbeam despre asta, de ce să nu ne batem și noi pentru o medalie sau pentru cupele europene? Mai ales că Bacăul handbalistic știe cum este să trăiești un astfel de sentiment. Eu cred că dacă echipa ar beneficia de o susținere mai mare din partea factorilor locali, am putea face lucruri cu adevărat mari.
