Parintii copiilor cu dizabilitati au luptat doua decenii pentru drepturi, pentru a fi consultati atunci când se elaboreaza legi, pentru ca autoritatile sa inteleaga ca acesti copii trebuie sa traiasca normal in societate si ca au ceva de oferit societatii. Parea ca lucrurile se indreapta dupa 2007, mai ales la presiunea UE, guvernele fiind interesate, macar la nivel declarativ, de “alinierea la standarde”. Din pacate, Ordinul 692/982/2013, semnat de ministrii Muncii si Sanatatii, vine sa modifice criteriile medico-psihosociale pe baza carora se stabileste incadrarea in grad de handicap. Conform grilei, copiii cu QI cu 20-25 nu au handicap grav, ci accentuat, “adaptarea la situatii noi se realizeaza conform vârstei cronologice” (???), au nevoie de sprijin, dar “sunt capabili sa efectueze sarcini simple” si se “se pot adapta la viata de familie si comunitate”. Copiii cu handicap accentuat, adica si cei cu 20-25 QI, nu au dreptul la insotitor sau asistent personal. Conform noului ordin semnat de Mariana Câmpeanu si Eugen Nicolaescu, doar cei incadrati la “handicap grav”, având QI sub 20, cu intârziere mintala profunda, “pot beneficia de asistent personal”. Mama unui copil cu Sindrom Down si QI de 30 nu va putea sa stea acasa si sa-l ingrijeasca, fiind nevoita sa plece la munca. La fel stau lucrurile in cazul copiilor cu autism.
“Siguranta copiilor nu exista!”
Aceeasi lege reglementeaza incadrarea in grad de handicap a adultilor cu sindrom demential, care apare in Alzheimer, accident vascular cerebral, Parkinson, tumori. E foarte bine ca acestia vor primi ajutor, mai ales daca nu au avut calitatea de angajat si nu pot primi pensie de invaliditate, dar de ce trebuie ca, neaparat, atunci când se dau niste drepturi sa fie taiate altele? Parintii copiilor cu Sindrom Down sustin ca e vorba despre un abuz deoarece Sindromul Down nu trece, orice terapie ai aplica. “Copilul acesta nu va avea niciodata 46 de cromozomi! Poate invata niste lucruri, dar asta nu inseamna ca-ti poti permite sa-l lasi fara supraveghere”, afirma Gabriela Otelita, presedinta ASD – Centrul Our Kids, adaugând ca lupta asociatiilor se duce pentru obtinerea statutului de handicap permanent. Din pacate, Guvernul merge in alta directie. Si parintii micutilor cu autism sunt revoltati. “Sunt mamici care ramân singure deoarece unii tati dispar când dau de greu, arata Ramona Stanciu, coordonatoarea Centrului de Zi «Sf. Cosma si Damian». Având un copil cu autism, nu se vor putea angaja. Din ce vor trai? Nu se mai pune problema terapiei, ci a supravietuirii. E un abuz, o incalcare a drepturilor persoanelor cu handicap. In acest caz, singuranta copiilor nu mai exista!”
“Sunt criterii facute din birou, de oameni care nu cunosc realitatea. Un copil cu autism, chiar daca are QI de 35-50, are nevoie de supraveghere permanenta din cauza ca nu constientizeaza pericolul. Chiar daca invata sa citeasca, nu stie sa treaca strada, nu stie ca flacara frige, nu stie ca daca se apleaca pe fereastra cade in gol.”
– Ramona Stanciu, coordonator Centrul “Sf. Cosma si Damian”
“E o masura luata pentru a limita bugetul de cheltuieli. Este tipic românesc, in situatie de criza, sa sacrifici categoriile defavorizate. Atunci când e greu, in statele civilizate se intensifica masurile destinate celor vulnerabili.”
Gabriela Otelita, presedinte ASD – Centrul Our Kids
In judetul Bacau, la 1 iunie 2013, erau 15.331 adulti cu handicap, din care 5.101 cu gradul I, adica o treime. Numarul copiilor evaluati si incadrati e mult mai mic, dar ponderea celor cu handicap grav este mai mare. Astfel, din 2.122 de copii cu certificat, 1.188 au gradul I (grav), 437 au gradul II (accentuat), 487 – gradul III (mediu), 10 copii – gradul IV (handicap usor).
