Ion Babalâc, supranumit “taticu'” comerciantilor din Târgul rusilor, situat in cartierul Milcov, vinde fier vechi de 23 de ani. Inginer metalurg la baza, el a fost printre primii comercianti care au ocupat un loc in Târgul rusilor, acest lucru intâmplându-se in urma cu aproximativ 16 ani.
Datorita vechimii si priceperii sale, colegii l-au numit “taticu'” si asa i-a ramas numele. “Am lucrat la metalurgie 22 de ani, iar la 50 de ani eram deja tânar pensionar, pentru ca am iesit cu grupa I de munca. O vreme am stat pe lânga casa, insa nu aveam liniste. Am fost toata viata mea o persoana activa si nu pot sa stau degeaba. Ma plictiseam de moarte acasa si atunci luam tablele sub brat si imi petreceam timpul in parc.
M-am saturat si de asta, pâna intr-o duminica, când m-am dus in târgul saptamânal sa vând imbracaminte de-a copiilor. N-am dat nimic, pe când vecinul de lânga mine care vindea tot felul de piese, a facut bani frumosi. Atunci m-am reprofilat, am inceput sa cumpar si sa vând la rândul meu tot felul de materiale de constructii de mici dimensiuni si scule, iar mica mea afacere a inceput sa dea roade”, spune Ion Babalâc.
Sper sa ating suta de ani din mers
La cei 74 de ani ai sai, Ion Babalâc spune ca este sanatos tun. “N-am stiut niciodata unde am ficatul, fierea sau rinichii, pentru ca nu m-a durut niciodata nimic, desi am lucrat in conditii grele de munca. Mi-am facut recent analizele si rezultatele au iesit perfect”, declara “taticu”. Recunoaste insa ca de-o vreme simte o usoara slabiciune, dar pune acest lucru pe seama imunitatii scazute. Cu toate acestea, i se lumineaza fata când spune ca a stat in târg sa-si vânda fiarele si la temperaturi de – 20 de grade Celsius.
“Ma mai cearta sotia sa stau toata ziua in târg, insa, stie ca nu support sa stau numai in casa. Asa ca vin aici, in cei doi metri patrati ai mei, mai vorbesc cu oamenii, ma mai cert cu tiganii sau mai mesteresc câte ceva. Sper sa ating suta de ani din mers. Miscarea este secretul longevitatii.”
Ion Babalâc
Bogatii sunt cei mai zgârciti clienti
In cei 23 de ani de pensie, pe la ghereta lui Ion Babalâc au trecut tot felul de oameni, saraci sau bogati, din toate paturile sociale. “Sa stiti ca cei mai zgârciti sunt bogatii. Tot timpul comenteaza sau nu le convine câte ceva, pe când oamenii de la tara dau banul pe care il cer si imi mai si multumesc pe deasupra”, zice Babalâc.
Cei care frecventeaza târgul stiu ca la “taticu’” gasesc aproape orice piesa de care au nevoie. Cea mai scumpa scula pe care a vindut-o vreodata a fost o menghina: 300 de lei. Chiar daca nu scoate la vedere tot ce are de vânzare, stie la orice ora ce tine in cele doua dulapuri pe care le detine in târg. Gheretele i-au fost sparte in câteva rânduri, autorii fiind chiar tiganii care locuiesc in zona. Nu se supara, insa da din cap a dezaprobare si se uita spre mâinile sale, muncite, crapate si pline de unsoare, ca pe vremea când lucra in fabrica.
