Are Tudor Gheorghe un spectacol care se numeste chiar asa: „Degeaba”. Este chintesenta românismului, e concluzia pe care o trage orice om cu scaun la cap dupa ce vede ca ne irosim zadarnic, ani in sir, sa ne dam in cap unii altora. Traim degeaba si muncim degeaba.
Au trecut 25 de ani degeaba, pentru ca nu am invatat nimic din experienta trecutului, in schimb, prin alegerile facute, ne-am distrus viitorul. Sarim usor la beregata unora, convinsi ca avem dreptate numai ca sa aflam, putin mai incolo, ca faptele sunt altele si ca iarasi ni s-a dat sa mestecam o poveste inventata, iarasi am fost manipulati ca sa reactionam in functie de interesele unora sau altora.
Votam degeaba si facem revolutii degeaba, manipulati de niste sforari bine camuflati, ne enervam degeaba si injuram degeaba.
Cum am ajuns in situatia asta? Desigur, putem da vina pe clasa politica. E cel mai usor lucru posibil. Dar, ar fi gresit. Da, clasa politica poarta o mare responsabilitate, insa cine a ales aceasta clasa politica? Cine i-a propulsat pe unii in fruntea bucatelor si i-a facut legiuitori? Cine i-a ales pe cei care ne fac legile si ne tin in mâna destinele?
Raspunsul este evident: noi. Noi am decis ca unii sunt mai buni decât altii si i-am ascultat cu evalvie, sorbindu-le cuvintele cu care ne-au imbrobodit ani la rând. Si nu va gânditi ca e vorba doar de unii; si pe partea stânga si pe dreapta, am avut politicieni care ne-au prostit si ne-au cerut votul, iar in schimb ne-au dat câte un sut in fund.
Solutii? Pe termen scurt nu cred ca exista. Pentru ca am refuzat sa gândim si ne-am complacut cu ideea ca suntem infailibili, ca votul nostru nu greseste. Si am renuntat sa gândim critic, sa analizam consecintele actiunilor noastre, sa ne asumam responsabilitati. Pentru ca daca un politician isi face de cap, vina este a noastra ca l-am ales si l-am lasat in pace, fara sa-l fluieram când a fost cazul.
Si el a considerat ca e dreptul sau sa-si faca de cap. Asadar, daca un cântaret falseaza, este dreptul publicului sa-i atraga atentia; la fel, daca un politician o ia razna, este dreptul alegatorilor sa-l fluiere. Altfel, o sa-i trecem iarasi cu vederea excesele doar pentru ca „e de-ai nostri”.
