Ați văzut ,,Ace in the Hole”, vechișorul film (1951) care-l are distribuit pe Kirk Douglas în rolul unui reporter cinic, căzut în dizgrație, care nu precupețește nimic în încercarea sa de a-și recâștiga un loc de muncă la un cotidian?

Eu nu l-am văzut. Am început doar să-l văd. Am plecat din fața ecranului, atunci când Charles Tatum a zis: „Ştirile proaste vând cel mai bine. Pentru că, de fapt, veştile bune nu sunt ştiri”.

Am plecat din fața ecranului, întrucât îmi era de-ajuns pentru ospățul cugetului. Nu credeam că voi mai afla ceva atât de important din scenariul interesantului film. Zisa lui Charles Tatum m-a îmbogățit.

Într-o lume aiurea, ca a noastră, veștile bune nu sunt știri… Cele proaste au priză la multe conștiințe. A răsărit Soarele. Este cea mai importantă știre a zilei, nu?, ne sugerează Dorel Schor. E o nouă minune. Putea să nu răsară. Deși adevărată și importantă, cine-i acordă răgazul reflecției, cine s-ar entuziasma dacă ar fi prezentată ca fiind știrea zilei?

În schimb, o informație falsă sau un zvon doldora de vitriol ne aruncă inimile pe jarul curiozității, ne îmbrâncește în dezbateri, în capcana unor opțiuni dintre cele mai păguboase. Trăim ca prizonieri ai unui univers social în care dezmățul știrilor false este de poveste. Suntem, de multe ori, victime ale acestor știri. Arta manipulării prin asemenea știri, ivită în lume imediat după miticul episod cu fructul oprit, a devenit astăzi o adevărată știință. Există un management al manipulării.

Până și Parlamentul European, o instituție constituită, totuși, din politicieni, a simțit nevoia, anul trecut, să ofere câteva soluții pentru a evita capcana știrilor false care reprezintă adevărate atentate la siguranța unor țări. La sfârșitul anului trecut, și Papa Francisc a condamnat asemenea știri, numindu-le un ,,păcat foarte grav”.

Potrivit HotNews, Facebook a renunțat la una dintre modalitățile prin care a încercat să limiteze știrile false: sesizarea/raportarea acestora cu un steguleț. A fost implementată apoi o nouă strategie, dar eficiența a fost tot mică. Ofensiva știrilor false este foarte mare.

În Franța, anunță Reuters, în chiar prima zi de lucru a lui 2018, președintele Macrcon și-a manifestat vrerea de a revizui legislația, pentru a împiedica dezmățul știrilor false care pun în primejdie ,,democrațiile liberale”. În Republica Pardon n-am sesizat niciun fior de îngrijorare din această perspectivă.

Aici, arunci în agora o știre falsă care provoacă destrămări existențiale, zici ,,pardon”, după modelul de succes gigistbecalist, și nimeni nu-ți deranjează nici măcar un dram de otravă din ticăloasa-ți conștiință. Potrivit celor de la The Telegraf, preluați iute de mass-media internațională, o școală privată din Marea Britanie, Brighton College din East Sussex a anunțat că va apela la filosofii greci pentru a-i învăța pe elevi să depisteze știrile false din rețelele de socializare.

Leak Hamblett, profesoara care a inițiat acest elevat discurs didactic, spune că trăim într-o epocă în care știrile și faptele ,,sunt disponibile la un simplu swipe pe ecranul telefonului, pe care îl au majoritatea elevilor, dar până acum nu i-am învățat pe copii să manifeste discernământ” în privința informațiilor pe care le află.

Cursul va avea ca bibliografie ,,modelul standard propus de Aristotel în privința adevărului, pentru a-i ajuta pe copii să diferențieze realitatea de ficțiune” și minciună. Privind către această știre – care pentru mine este, neîndoielnic, știrea anului – sunt asediat de o milă creștinească fără margini, atunci când mă gândesc la ,,revoluția” pe care Ministerul Educației dorește s-o realizeze la nivelul curriculumului școlar românesc.