Secția de Psihiatrie a Spitalului Județean de Urgență Bacău a fost înființată în 1976, de doctorul Gelu Zichil, sub îndrumarea profesorului doctor Petre Brânzei. Odată cu această secție a fost înființat și Laboratorul de Sănătate Mintală, actualul Centru de Sănătate Mintală, care se ocupă de dispensarizarea bolnavilor cu afecțiuni psihice și tratamentul lor în ambulator.

Secția funcționează exact în același spațiu, cu același număr de paturi, respectiv 60, la care se adaugă și 4 paturi în regim de spitalizare de zi. În timp, personalul a crescut numeric, dar a crescut și cazuistica, de la aproape 1.000 de internări/an, la înființare, la peste 3.000 de internări anual în momentul de față. Despre tratamentele și patologia de sezon din această secție am stat de vorbă cu dr. Carmen Covrig (foto), medic șef.

– Suntem, acum, într-o toamnă atipică, o toamnă cu temperaturi neobișnuit de mari pentru această perioadă. Este vremea când bolile psihice se decompensează. Ce patologie de sezon înregistrați pe secție?
– Secția este cu profil de bolnavi acuți și asigură tot ce înseamnă urgența în această specialitate la nivelul întregului județ, nu numai a orașului Bacău. Asta deși mai există două secții de Psihiatrie în județ, la Onești și Moinești, însă, repet, urgențele psihiatrice se internează doar aici pe secția noastră, în Bacău. Patologia a crescut, a crescut și numărul celor care se internează cu afecțiuni acute cu risc major pentru pacient și pentru anturajul lui. A crescut foarte mult numărul persoanelor de vârsta a treia care sunt aduse pentru o simptomatologie psihotică în cadrul demențelor. A crescut, totodată, numărul celor diagnosticați cu depresie, cu alcoolism sau cu tulburări psihice urmare a consumului de alcool și, din păcate, în ultimii ani ne confruntăm și cu o patologie în creștere a celor dependenți de substanțe psihoactive, așa-zisele droguri, la noi, majoritatea etnobotanice, mai puțin acele droguri clasice.

– Mai înregistrăm și astfel de cazuri? În ciuda multiplelor campanii de avertizare a consumului de astfel de substanțe?
– Da. Sunt multe cazuri, mai ales în ultimele luni. Încă mai înregistrăm astfel de cazuri, în general la persoane tinere și, din păcate, o spun iar, cu șanse mici de recuperare și de reușită în ceea ce privește abstinența. Și asta mai ales pentru că aceste persoane se întorc în mediul din care provin, iar la nivelul anturajului există tentația, ușurința, obiceiul, de a continua un astfel de consum.

– Am auzit că mai nou se vorbește de un altfel de drog, „zombi”, care dă o anumită manifestare, foarte agresivă.
– Da, am înregistrat și noi astfel de cazuri. Noi nu testăm substanța, pentru a o încadra într-un anumit criteriu. Avem în jur de 300 de substanțe psihoactive care se pot depista, dar ele sunt peste 3.000. În funcție de patologia cu care vine în spital, consumatorul de droguri poate fi dirijat din Unitatea de Primiri Urgențe pe Secția Medicală, dacă este o intoxicație acută, pentru susținere în Terapie intensivă, iar cei care sunt cu o patologie datorată consumului cronic sau a sevrajului, urmare a întreruperii consumului de droguri, ajung la Psihiatrie. Tratamentul de aici vizează doar partea simptomatică (agitația, fenomenele psihotice etc), care cedează relativ ușor și repede. Ulterior, ei sunt dirijați spre ambulatoriu, pentru a-și continua tratamentul și, eventual, spre o psihoterapie, ajutată cu supravegherea suport – familia, școala, prietenii-, pentru a putea să se mențină cât mai mult fără a mai consuma drogul.

– Am ajuns la un punct foarte important. Cât de necesară e familia în viața unui astfel de pacient. A unui pacient cu o problemă psihică?
– Este foarte importantă. Pentru că după un astfel de episod, pacientul are nevoie de un punct de sprijin, de suport, de susținere, de motivație, care să îl ajute să poată face față bolii și tentației de a mai consuma un drog, oricare ar fi el. Recomandată este și psihoterapia cu o persoană compatibilă, pentru tipul de boală a respectivului pacient. Dar rolul familiei este primordial. Ea este cea care sesizează o modificare de comportament, ea poate observa anumite lucruri sau preocupări morbide ale pacientului. Mai greu este cu persoanele singure. În majoritatea cazurilor, acestea sunt aduse la spital de societate, de oameni, de medicul de familie, de vecini, de pompieri, de polițiști, dacă este găsit. Dacă este găsit, pentru că aici e problema!

– Cum scăpăm de stigmatul care ni se pune în momentul în care am ajuns la Psihiatrie? Cum educăm? Pentru că, în final, o boală psihiatrică este tot o boală, care, tratată, se vindecă, nu?
– Oamenii sunt oameni. Cu educație diferită, cu mentalități diferite referitoare la bolnavul psihic. Durează în timp să schimbăm anumite mentalități. Și eforturile noastre sunt mari. Dar să știți că o persoană cu o anumită boală, să zicem un bărbat consumator de alcool, mai ușor ascultă de o persoană cu aceeași suferință ca și el sau care a trecut prin aceeași suferință. Mai ușor acceptă sfaturi de la aceasta, de la un coleg de suferință, care vine cu exemplele personale privind efectele acestui consum (că a avut probleme la serviciu, că și-a pierdut familia, că e stigmatizat, că a avut tulburări de memorie). Mai greu receptează însă aceste exemple de la noi, ca medici specialiști. Tendința este de a rejecta ceea ce îi spunem noi, pe când implicarea persoanelor cu un anumit istoric în secția de Psihiatrie în promovarea unor roluri, beneficii sau avantaje ale acestui serviciu a fi o modalitate de a sterge, cumva, o anumită stigmatizare a bolnavului cu afecțiuni psihice. Și, foarte important pentru ei, este ca aceștia să fie integrați în societate și acceptați așa cum sunt, tolerați. Iar aici noi am cam pierdut. Deși trăim într-o societate dezvoltată, cu acces la foarte multe informații, am cam pierdut la capitolul respect.

– Dacă am ajuns la acest respect, următoarea mea întrebare este: Cum se vede din interior sistemul de sănătate din România? Mai este el respectat de pacient, de societate în general?
– Cum se vede din interior sistemul? Precar. Din toate punctele de vedere.

– Deși eforturi s-au făcut și se fac în continuare.
– Așa este. Dar paradoxul știți care este? Vorbim de un progres al medicinei, al medicației folosite, noi avem aici pe secție medicamente echivalente de pe orice secție din lume, numai că nu ai cum să nu constați că pacientul care vine la noi se comportă total diferit, și în rău, față de cel care se adresează sistemului de sănătate din Europa sau de oriunde în lume. Asta deși avem rezultate foarte bune, cu recuperări (remisii în tratament) foarte bune, avem pacienți integrați în societate, care lucrează, care profesează în continuare în cariera lor. Vorbim însă de mentalitați. De ceea ce vorbeam înainte. Și aici, repet, mai avem mult de lucru.

– Ce i-ați spune unui student la Medicină care vrea să aleagă Psihiatria ca specialitate pe care să o profeseze? Cum l-ați convinge să aleagă Psihiatria?

– Că este o meserie frumoasă. Că partea de psihic a omului este ceea ce ne deosebește în general de restul mamiferelor. Nu în totalitate, însă, pentru că s-a dovedit că și animalele au afectivitate, memorie și un anumit grad de raționament. Că a făcut sau va face un lucru bun că a ales sau va alege această specialitate care este de viitor.

– Mai vin tineri spre Psihiatrie? Am observat, cu surprindere, că în echipa dumneavoastră medicală sunt și mulți tineri, medici și asistenți.
– Da. Sunt. Și în ultimii ani, chiar au fost solicitări, iar locurile la rezidențiate pe această specialitate au fost ocupate printre primele. Și sunt centre la Iași, București, Timișoara, Tg. Mureș, care formează astfel de specialiști. Există încă, de ce să nu o spunem, tentația de a lucra în străinătate, pentru că acolo medicii, indiferent de specialitate, sunt mai bine plătiți, mai apreciați, mai protejați. Iar din toate ramurile medicale, Psihiatria este una dintre cele mai bine plătite în străinătate. Dar și la noi s-au făcut eforturi financiare mari în acest sens și e mai bine. Sperăm totuși că vor fi mulți tineri care vor alege să rămână în țară, să lucreze aici și, împreună cu ei, să contribuim cu toții la îmbunătățirea calității serviciilor medicale din România.

În prezent, pe secție sunt angajați 6 medici, 19 asistenți medicali, 10 infirmieri, îngrijitori, brancardieri, într-un barem încadrat în cel de la nivel național. Clădirea în care funcționează Psihiatria va intra într-un proces de renovare, dar și de extindere, care nu înseamnă neapărat mărirea numărului de paturi, ci îmbunătățirea condițiilor de spitalizare și cazare, cu grup sanitar pe fiecare salon, cu amenajarea unei curți interioare mult mai mare pentru recreerea pacienților în aer liber, cu spații de petrecere a timpului cu familia în orele de vizită și chiar de relaționare între pacienți, în camere unde să se poată juca cărți, șah sau table, toate în condiții apropiate de standardele europene.

Medicii care lucrează pe secție:

dr. Carmen Covrig, medic primar (șef secție)
dr. Camelia Hriban, medic primar
dr. Mihail Dabija, medic primar
dr. Andreia Gociu, medic primar
dr. Carmen Niță, medic primar
dr. Ana Maria Bălăiță, medic primar

Alte articole