Politicile fiscale adoptate la nivelul UE in urma presiunilor Germaniei, care consfintesc austeritatea perpetua si demonizeaza deficitele ar fi putut pune cruce proiectului european cam in 10-15 ani, pe masura ce tarile mai sarace ar fi clacat din cauza problemelor economice, pe modelul Greciei.
Criza refugiatilor, insa, poate pune pe butuci proiectul european mult mai repede, in doar câtiva ani. Sa facem o paranteza si sa explicam faptul ca UE s-a nascut pe baza unor principii intre care si cel care spunea ca refugiatii vor fi bine primiti in orice stat si vor primi azil. Parintii fondatori ai UE nu au prognozat, insa, o adevarata invazie a refugiatilor, invazie care nu poate fi sustinuta economic de tarile Uniunii.
Nici macar toleranta Suedie nu mai vrea refugiati, partidul de extrema dreapta “Democratia Suediei” având cam 25 la suta din intentiile de vot. Pe fondul unei pregatiri politice anterioare – daca va amintiti de campaniile impotriva imigrantilor in tarile occidentale ale partidelor extremiste – populatia se pronunta impotriva primirii de noi refugiati si insista pentru masuri active pentru descurajarea lor: englezii cerusera interventia Armatei pentru a opri câteva sute de refugiati africani care doreau sa ajunga in Marea Britanie prin Eurotunel.
Pentru prima data, tarile din est au motive sa multumeasca faptului ca sunt prea sarace: refugiatii din Libia si Siria nu vor sa se aseze in România, Bulgaria sau Iugoslavia, ci vizeaza Occidentul bogat. De aici si slaba reactie a autoritatilor sârbesti care s-au trezit cu câteva mii de refugiati traversând tara. Nici macedonenii nu au facut mari eforturi sa stavileasca miile de refugiati care au fortat granitele tarii. Toti stiu ca daca-i lasa sa treaca, vor scapa de ei, daca-i opresc, vor trebui sa-i hraneasca si sa-i cazeze.
Cum spuneam si saptamâna trecuta, Estul nu vrea sa plateasca facturile Vestului; refugiatii sunt o consecinta a politicilor duse de tarile occidentale care au incercat sa schimbe militar regimurile din Africa si Orientul Mijlociu. N-au reusit, deocamdata, decât sa provoace o criza umanitara care se intoarce, ca un bumerang, impotriva lor. Cu cât dureaza mai mult conflictele din Libia sau Siria, cu atât mai multi refugiati vor asedia Uniunea Europeana.
