Oricine intra pentru prima data in cladirea Colegiului Tehnic „Dumitru Mangeron”, din Bacau, poate avea, de la primii pasi, senzatia ca a gresit adresa. Intr-un colegiu tehnic te astepti sa sa vezi laboratoare, standuri de instruire, in care stiinta sitehnica sunt la ele acasa. Dai insa cu ochii, pe tot culoarul de la parter, de o veritabila expozitie de etnografie, de un fel de muzeu etnografic, de o expozitie a unor colectionari pasionati de cultura si civilizatia românilor din veacurile trecute.
Oale de lut, costume populare, obiecte folosite in gospodariile taranesti de altadata, covoare, carpete, icoane si fotografii te aduc dintr-odata in universul mirific al satului bacauan, in casa bunicilor.
Ceea ce poti vedea la Colegiul Mangeron este rodul unui proiect cultural in care partener este si Consiliul Judetean. Initiatorii lui l-au numit „Satul bacauanului. Traditii, secularitate, continuitate”. Prin el, organizatorii acestui areal inedit – coordonator Iulia Corlade, director adjunct al colegiului, asistata de colegii ei Mihaela Neacsu, Teodora Gaman, Eduard Corlade, Ana Ioana Vornicu si informaticiana Andreea Codreanu – au vrut sa deschida „un spatiu documentar, etnografic si istoric”. Si au reusit, chiar daca, dupa aprecierea Iuliei Corlade, totul e abia la inceput.
O pasiune transmisa de bunici
Iulia Corlade este, cu siguranta, sufletul acestui proiect.
„Pasiunea mea vine de la bunica – spune ea. Bunicii mei, Elena si Iftimie Negoita, au fost invatatori in Sascut Sat. Foarte multe lucruri din cele adunate sunt de la bunica. Am implicat, insa, o echipa de sase persoane, fiecare cu activitati diverse”. Proiectul a fost sectionat, astfel, pe trei concursuri. Unul in care elevii trebuiau sa-si prezinte satul lor, de la origini pâna in prezent, un concurs pe teme literare (transpunerea satului in romanul românesc) si un concurs in care sa-si prezinte costumelel populare in care au venit imbracati.
Au intrat in concurs elevi din Ceja, Calugara, Nicolae Balcescu, Gârleni, Gâsteni, Poiana, Prajesti, Traian, din alte sate din jurul Bacaului. Expunerea obiectelor a inceput, practic, cu prezentarea a doua costume populare, acum aproape un an. Apoi, colectarea s-a facut in timp. S-a renovat tot parterul scolii si au inceput sa le expuna acolo, pe categorii.
„Am avut ca model muzeul din Prajesti – recunoaste Iulia Corlade. Am vrut sa bucuram si noi ochiul celui care trece pe aici. Multe obiecte sunt de la bunica sotului meu, de la Poiana Negri, câteva sunt de la Luizi Calugara. Copiii aduceau mai ales lucruri noi, dar eu voiam obiecte vechi. Pe unele le-am gasit chiar in familia mea.
Masa cu trei picioare, de exemplu, o am de la bunica sotului meu. Toate erau prin suri, prin beciuri, prin poduri, neingrijite. Dar le-am supus unor tratamente, simple ce e drept, le-am curatat, le-am redat fata originala. Am reconstituit si un car taranesc, asa cum a fost el la vremea lui, deci nu e o copie.” Sunt oale de lut, un melitoi caruia i s-au confectionat picioare noi, multe obiecte folosite in gospodarie, intre care blidarul nelipsit din casa de om gospodar. Alta sectiune din expozitie arata uneltele razboiului de tesut – spate, suveici, urzeli de buci (din fire scurte, de calitate inferioara, ramase de la melitarea inului si cânepii), furca de tors, fusul, scarmanatoarea.
Scoala de altadata in scoala de astazi
Un abecedar din 1962, alte manuale si carti vechi, o numaratoare veche, un toc cu penita de acum circa 55 de ani pot aminti multora cum era scoala de altadata. Acasa – spune Iulia – are chiar tocul u pana al bunicului.
Cândva poate va ajunge in aceasta expozitie. Pe o masa am vazut un clopotel vechi. E de la bunica Iuliei, de prin 1890. Alaturi, o icoana din 1922, datata exact si certificata ca ar corespunde ritului bisericii ortodoxe chiar de Patriarhia Bucovinei. O icoana este din 1939, alta din 1934. Am vazut si o icoana pe sticla, dar si o icoana foarte veche, din 1890.
Pe o panoplie sunt piese de port popular. „Am – spunea Iulia Corlade – un costum tot de la bunica sotului, din Poiana Negri, alt costum din zona Pancesti-Sascut, dar cel mai valoros este un pesteman. Alaturi este o lada de zestre din Luizi Calugara. Majoritatea obiectelor ne-au fost donate, dar am mai si cumparat. De exemplu piua, pe care am gasit-o in Pâncesti, lânga Racaciuni.”
Istoria din fotografii
O sectiune este dedicata, la muzeul inedit de la Colegiul Mangeron, tablourilor vechi, fotografiilor de familie, tinute la mare cinste pe perete in multe dintre casele din satele noastre. Intr-o fotografie o vedem pe bunica Iuliei, imbracata in costum national, invatatoare in Sângeorz-Bai, unde fusese repartizata dupa absolvirea scolii. In alte fotografii sunt bunicul, strabunicul si strabunica imbracata, de asemenea, in costum national. Unele tablouri au rame frumos lucrate, unicat, precum un tablou din 1943.
Frumoasa este si colectia de fiare de calcat, „aparate” casnice cu mare personalitate, dupa cum erau lucrate sau turnate in fonta. Iar piesa de rezistenta a acestei sectiuni poate fi celebra masina de cusut Singer, recuperata dintr-un depozit al Liceului Letea. Un colt al expozitiei este dedicat, insa, istoriei bancnotelor si monedelor de la noi. Altul imaginilor unor batrâni ai satelor, portrete expresive, superbe, originale, inegalabile.
