Pe 8 mai 2021 s-au marcat 6 ani de la adoptarea Legii nr.23/2015 pentru declararea zilei de 8 mai că Ziua egalității de șanse între femei și bărbați în România. În acest context, la nivel local, Comisia Județeană pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați Bacău, prin președintele acesteia, Teodor Agachi, directorul executiv al Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială Bacău, și în parteneriat cu Instituția Prefectului Județului Bacău a adus în atenția societății civile importanta asigurării echilibrului între viața profesionala și cea privată, revalorizarea rolului femeii în diverse domenii vizibile și mai puțin vizibile având în vedere faptul că ele sunt principalele furnizoare de grijă și îngrijire în familie, precum și a participării echilibrate a femeilor și bărbaților la decizie. Aceste trei direcții de acțiune asumate în cadrul vieții sociale/familiale/profesionale/educative/economice/politice vor construi o comunitate durabilă, echitabilă, dreaptă în cadrul căreia atât femeia, cât și bărbatul își vor consolida participarea activă atât pe plan professional, cât și familial.
Astfel, în data de 12 mai 2021, în cadrul ședinței Comisiei județene pentru egalitate de șanse între femei și bărbați Bacău s-au prezentat modele de femei de succes ale comunității noastre: doctor Drăghici Geta Daniela- medic primar ginecolog la Maternitatea Bacău, consilier județean Anca Ergamin, prof. Huțuțui Luminița directorul Școlii „Mihai Drăgan”, dr.Taga Aurelia – medic șef Secția Recuperare pediatrică a Spitalului Județean de Urgență Bacău, Achihăi Gabriela – președinte FSC Bacău, Gina Plantoș – vicepreședinte Patronatul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Zirnea Sorina – vicepreședinte al Organizației de femei din cadrul Blocului National Sindical, Oprișan Polixenia – președinta Comisiei de Femei din partea CNSLR-FRĂȚIA FIL Bacău.
• Prof. Huțuțui Luminița directorul Școlii „Mihai Drăgan”: „Acum 25 de ani perseverența și dorința de a-mi contura visul impregnat în conștiința mea încă din perioada copilăriei se împlinea. Amintirea unei studente în ziua absolvirii, îmi este statornicită în suflet și în biblioteca unde mi s-au conturat primii pași în universul literar, căci atunci visul meu de a ajunge profesor de limba și literatura română prindea contur, fiind palpabil, un pas creionat pe scena carierei mele în educație. Țesătura generală a unei cariere de succes, împletită tocmai de această amintire a zilei în care visul meu a trecut granițele unei simple promisiuni în care balanța dintre provocări și dezamăgiri își punea amprenta asupra mea. Întotdeauna am creionat conceptul de succes a fi nucleul în jurul căruia atomii, precum: încrederea, munca, perseverența, talentul, empatia și implicarea își guvernează existența, fiecare clipă fiind ridicatăla rang de artă, iar- carpe diem- devenind prelungirea acestei idei ample.
Concept sau doar un element pur la care acced? Contemporaneitatea în care mi se concentrează întreaga carieră a fost presărată de provocări care m-au făcut să privesc succesul din altă perspectivă. Dacă acum 25 de ani succesul a însemnat un vis trecut de granițele dorințelor, acum acesta prinde alt contur, dezvoltându-mă și făcându-mă să fructific din plin experiența de profesor, devenind directorul unei instituții școlare care investește la rându-i în resursa umană. Succesul este un concept individualizat, tocmai de aceea privit din punctul de vedere al carierei este o transformare a viziunii asupra managementului clasei în cea a managementuluiunei instituții școlare.Empatia și perseverența în muncă au schițatceea ce sunt astazi. Cum găsim echilibrul în muncă?Cum găsim bucuria de a da valoare calităților pe care le-am primit? Cum devenim surse de inspirație pentru cei din jur? Empatizăm cu oamenii cu care venim în contact zilnic? Cum echilibrăm, noi ca femei, cariera cu viața de familie? Trebuie să minimalizăm vreuna dintre ele pentru a avea multumirea unui lucru bine facut? Consider că se poate găsi esența echilibrului, între carieră și contextul în care profesez și viața de familie și nevoile acesteia cu multă voință și dragoste.
Cu titlu de exemplu, în contextul pandemiei, ultimul an a fost cel al provocărilor extreme, în care deciziile au fost dificil de luat. În acest sens, echilibrul atât în viața familiei mele, cât și în cadrul instituției pe care o conduc a fost extrem de important. Sunt mamă a trei copii, de la clasa întâi până la anul al III- lea de Facultate, precum și director al uneia dintre cele mai mari școli din județul Bacău. Soluțiile care au facilitat situațiile neplăcute, de cele mai multe ori spontan apărute, au fost ancorate în gestionarea eficientă, coordonarea minuțioasăși planificarea în amănunt a resurselor de care dispuneam în acel moment, prielnice sau nu situației. Au fost zile când a trebuit să gestionez situații dificile, atât în rândul profesorilor, cât și în rândul elevilor. De exemplu, situații de sănătate care ar fi pus în dificultate prezența colegilor mei în spațiul școlii pentru desfășurarea orelor, anxietate, oferirea ajutorului pentru gestionarea platformei on-line a școlii, astfel încât activitatea didactică să se desfăsoare în condiții optime.M-am confruntat împreună cu colegii mei, aproape zilnic cu nevoile a peste 1750 de elevi, precum și ale părinților acestora care la rândul lor au fost prinși în vâltoarea anului dificil. Am apreciat munca și implicarea colegilor proactivi, am simțit că am în jurul meu echipa, am putut aprecia modul în care ne-am armonizat soluțiile și m-am implicat să mă asigur că fiecare profesor știe și poate asigura gestionarea problemelor la nivel de clasă. De altfel, cei care mă cunosc știu că nu voi putea rezona niciodată cu atitutini care ar pune în dificulate respectul față de această profesie, lipsa de empatie față de elevi și de nevoile acestora, lipsa unei relații cu părinții, precum, ș ipregătirea incompletă profesională. Atât pentru absolventa de odinioară, cât și pentru profesorul de astăzi, succesul a fost completat de suportul real al familiei, acestea neexcluzându-se în niciun context.
În drumul lung și plin de experiențe care m-au șlefuit în carieră, familia a fost refugiul meu la sfârșitul zilei, cea care mi-a dat suport emoțional necondiționat, dragoste, apreciere, acolo, gasindu-mi inspirația de fiecare dată. Și cariera, și familia sunt importante, acestea neexcluzându-se, ci completându-se și necesitând timp si energie pentru a le dezvolta. Conchizând, succesul nu este un concept inventat, o definiție asemenea unui pat a lui Procust, ci este rațiune și simțire și o alură a omului pe care fiecare o modelează în funcție de visul său asemenea unui sculptor făuritor de chip.”
• Prof. Anca Egarmin, consilier județean: „Ana-Maria Egarmin este numele meu… Anca, așa cum mă știu cei din jur, prieteni, colegi și nu numai. Sunt profesor de limba și literatura română la Colegiul Național «Gh Vrănceanu» Bacău și, după alegerile locale din septembrie 2020, dețin și funcția de consilier județean. Nu aș spune spre norocul meu, dar, recunosc, îndrăznesc să spun spre mulțumirea mea, am cunoscut, într-o formă sau alta, succesul… Dacă spun asta, înseamnă că e unul meritat și că toți pașii pe care i-am făcut prin studiile mele, prin dedicarea în lăuntrul profesiei de dascăl, prin interacțiunea cu cei din jur au fost constructivi. Provin dintr-o familie modestă din Bacău, dar cu principii de viață solide…
Îmi amintesc replica repetată de tatăl meu: «Dacă înveți, o faci pentru tine! Pentru a-ți fi mai bine ție, nu altcuiva…». Se pare că aceste vorbe părintești s-au transferat într-un principiu pe care îl repet mereu elevilor mei, dar și fiului meu: «În viață nu faci ce vrei, faci ce trebuie!» Apropo, am doi copii magici, așa cum le spun eu: o fetiță de 14 ani, care este un copil cu nevoi speciale, păpușa casei în fond… Și un băiețel de 9 ani, isteț nevoie mare… Sunt multe momente în care realizez că, doar având sprijinul moral al soțului meu și, bineînțeles, pe cel concret, pentru organizarea bună a treburilor din casă, pentru asigurarea celor necesare pentru copii nostru, pentru împlinirea programului extrașcolar al fiului nostru, am putut trece peste greutăți, alocând timp suplimentar provocărilor profesionale, civice și, în ultimul timp, chiar politice.
Sunt o tipă ambițioasă, un Capricorn, în fond… După absolvirea liceului pedagogic, am urmat Facultatea de litere, specializarea română-engleză. În anul 2000 am luat concursul de titularizare în învățământ în București, apoi, transferându-mă în Bacău, am profesat 2 ani la Liceul de Chimie, apoi, din 2003, la Colegiul Național «Gh. Vrănceanu». Din 2016 până în 2020 , am fost inspector școlar general adjunct în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Bacău. De toate aceste etape îmi amintesc cu drag, pentru că, cred eu, ele presupun ceea ce este cel mai important în relațiile sociale: comunicarea, șansa de a oferi sprijin copiilor, oamenilor, de a oferi un zâmbet atunci când poți să o faci… Nu a fost tot timpul ușor…
Somnul adesea insuficient, graba continuă din viața mea, stresul, frica de a nu greși în momente esențiale au fost adevărate provocări, adevărate teste, care însă nu m-au condus la a renunța… Ajutorul dat mie de familia mea, faptul că am conștientizat că, în viață, indiferent de neajunsuri, greutăți, nemulțumiri, nu este decât o directie: «Înainte!», cu certitudine, m-a ajutat… Indiferent de situație în mod sigur, spun asta, voi spune asta, voi striga asta: sunt tot eu, Anca Egarmin.”
• Dr.Taga Aurelia – medic șef Secția Recuperare pediatrică a Spitalului Județean de Urgență Bacău: „Vă mulțumesc pentru interesul manifestat în cadrul acțiunii de celebrare a zilei de 8 Mai, Ziua egalității de șanse între femei și bărbați.În ceea ce privește parcursul meu profesional, vă comunic că am absolvit Liceul «George Bacovia» (azi, Colegiul Național „Ferdinand I”), urmând un profil real de matematică-fizică. În cel de-al treilea an de liceu am decis să dau admitere la medicină. Am reușit să fiu admisă la Facultatea de Pediatrie (Iași), iar în anul 1985 am devenit medic pediatru. Ulterior, am fost repartizată guvernamental pentru cei trei ani de stagiatură în cadrul Spitalului Județean Bacău.
După multiple examene și specializări, mi-am îndeplinit cu succes obiectivul de a deveni medic primar pediatru. Simultan, am urmat și cursuri de management sanitar, cursuri pe care le-am susținut atât în țară (Iași și București), cât și în străinatate (Rennes, 1994). Privind în urmă, mărturisesc că nu a fost un lucru ușor, pentru că, între timp, mi-am întemeiat o familie, devenind fericita mamă a unui băiat. Cursurile de specializare din centrele universitare m-au ținut departe de cei dragi lungi perioade de timp. În toată perioada activității mele profesionale, am îndeplinit și funcții de conducere: director Leagănul nr. 1 Bacău, manager Spitalul de Pediatrie Bacău, director medical Spitalul Județean de Urgență Bacău, șef secție Recuperare Pediatrică. Mereu mi-am dorit mai mult.
Din acest motiv m-am implicat inclusiv în activitatea politică. Am considerat că activitatea medicală constituie un atuu pentru că permite un contact zilnic cu oamenii. Acest lucru mi-a permis să cunosc multe din problemele societății și de aceea, am considerat că am datoria să mă implic dincolo de activitatea medicală. Toate aceste activități profesionale solicită o foarte bună gestionare a timpului între activitatea profesională și cea familială. În același timp, soțul meu și-a urmat propria carieră, ocupând funcții de conducere care, de asemenea, i-au solicitat timp și energie. Cu toate aceastea, am reușit să depășim aceste dificultăți împreună, susținându-ne unul pe celălalt astfel încât viața familială să urmeze aceeași dezvoltare sănătoasă. Se spune că echilibrul este ușor de atins, însă este greu de menținut. Cred că această învățătură poate fi aplicată și în viața de familie. Buna înțelegere, încrederea și respectul reciproc, sunt atributele care ne-au permis, atât mie, cât și soțului meu, să ne dezvoltăm profesional și în același timp, să menținem un echilibru emoțional sănătos în familie. Nu există nicio formulă secretă; reușita constă în aplicarea acestei «rețețe» în mod consistent pentru o perioadă lungă de timp.
Din păcate, nu toți oamenii înțeleg acest aspect pentru că își doresc rezultate imediate și nu sunt dispuși la compromisuri în beneficiul «echipei». În cariera mea profesională, consider că mi-a fost mai ușor decât în alte domenii. Aceasta pentru că medicii pediatri sunt, în majoritatea lor, femei. De cealaltă parte, în funcțiile de conducere, bărbații sunt majoritari. A fost greu să răzbat în această zonă, însă nu o privesc ca pe o misiune imposibilă. Prin muncă, implicare și determinare, de cele mai multe ori, am reușit. Au fost momente dificile, atunci când mi-aduc aminte că eram pe punctul de a renunța. Dar am mers mai departe, chiar dacă a fost nevoie de efort suplimentar și de așteptare a momentului potrivit. Cred că oricine, indiferent de gen, dacă reușește să depună efort în mod consistent și să fie perservent(ă) pentru o perioadă suficientă de timp, VA REUȘI!”
• Geta Daniela- medic primar ginecolog la Maternitatea Bacău: „Am îndrăgit de mic copil visul de a fi medic, de a avea grijă de cei din jur. În jocurile copilăriei păpușile erau distribuite aproape întotdeauna în rolul pacienților iar eu întruchipam medicului răbdător si priceput care le alina suferințele. Din păcate, la vârsta de 16 ani îmi pierd mama în urma unei afecțiuni necruțătoare. Avea doar 39 de ani si mult prea multe de povestit fetelor ei. Trăind în direct atât suferința cât și neputința de a schimba ceva m-am ambiționat sa îmi urmez visul. Am înțeles atunci că a fi medic înseamnă să îți tratezi pacienții ca pe membrii propriei familii, să îi îngrijești ca pe niște persoane foarte dragi. Liniștea și siguranța oferită de familie au contribuit enorm pentru echilibrul vieții mele. Aici m-am simțit permanent iubită, valorizată și încurajată să continui. Cei 25 de ani de căsnicie au fost încununați de cei trei copii minunați care ne sunt prieteni și sursă continuă de satisfacții. Nu aș fi putut performa ca medic dacă familia nu mi-ar fi fost în permanență aproape. Cred cu tărie că circumstanțele vieții sunt doar oportunități de a evolua. În zilele noastre nu este neapărat ușor dar este posibil ca prin muncă, curaj și determinare să trăiești viața pe care ți-o dorești.”
Concluzia care se desprinde din prezentarea acestor modele de succes: nu este un tipar de urmat al succesului, ci prin parteneriatul din cadrul familiei, prin susținere, prin simțire, prin dăruire și multă muncă se pot bucura de succes în carieră atât femeile, cât și bărbații. Evoluția unei societăți democratice, europene tinde spre realizarea unei participări echilibrate a femeilor și bărbaților la decizie.
