Cine ar fi crezut că, la 30 de ani de la căderea regimului Ceaușescu, ne vom întoarce la celebrele “cote” de ulei, zahăr sau făină? E drept, cauzele sunt altele, la fel și “cotele”, dar asta nu înseamnă că nu există o problemă…
Marile magazine limitează achiziția de produse alimentare de bază
După criza carburanţilor, care a bulversat toată țara, a urmat isteria uleiului alimentar, amintind de relativ recenta agitație produsă la debutul pandemiei, când lumea a golit, efectiv, rafturile de drojdie, făină și … produse de igienă personală. Din nou, puhoi de lume s-a îngrămădit în magazine pentru a cumpăra ulei în cantități cu mult peste necesarul unei familii, golind, pentru scurt timp, rafturile magazinelor. Lumea se alarmase din cauza unor zvonuri care anunțau o scumpire exagerată a acestui produs. A fost nevoie de intervenția autorităților care au încredințat populația că, în țară, există suficiente cantități de ulei alimentar, subliniind, în același timp, că și rezerva de semințe de floarea soarelui este îndestulătoare, România fiind unul dintre pricipalii producători de floarea soarelui, din zonă. Pe de altă parte, și comercianții au intervenit, anunțând limitarea cantităților achiziționate la o singură cumpărătură.
“Sunt stocuri până la anul”
O tură prin magazine confirmă decizia managerilor acestor unități de a limita achiziționarea de alimente de bază la anumite cantități pe un singur bon fiscal. La Profi, de exemplu, se puteau cumpăra cel mult 6 litri de ulei. La fel și la celelalte alimente de bază, cum ar fi făina de grâu, zahărul, mălaiul, orezul, a căror achiziționare era limitată la maximum 6 kilograme. „Îmi amintesc, totuși, că limitarea asta apăruse înainte de actuala isterie. De exemplu, pe 8 martie, luasem ce trebuia ca să prepar mucenici pentru a doua zi, și afișul era deja postat”, spune o gospodină aflată la cumpărături. Aceeași situație am întâlnit-o și la magazinele Penny, unde, la fel, un anunț stabilea o limitare la cel mult două baxuri de alimente de bază pentru fiecare client. Magazinele Kaufland se înscriu în aceeași linie, plafonând achiziționarea de astfel de produse tot la 2 baxuri pe un bon, încredințându-i, în același timp, pe clienți că unitatea alimentează rafturile, zilnic. Ceea ce se și putea lesne observa, spațiile de expunere a mărfii gemând de produse, culmea!, la prețuri decente, care nici măcar nu aminteau de acea eventuală scumpire exagerată diseminată în rândul populației. „Sunt stocuri până la anul, dacă e să mă gândesc. Dar, așa e românul. La noi ca la …ruși”, îmi aruncă, cu subînțeles, o angajată de la Kaufland. Și rețeaua Lidl, deținută de același proprietar care are în portofoliu magazinele Kaufland, a adoptat măsura limitării, în cazul alimentelor de bază. La fel ca în restul magazinelor vizitate, și aici rafturile erau pline cu produse. Suficiente și la prețuri normale, încă.
“Bătaie” pe baxurile cu ulei
După nebunia cu cozile kilometrice la benzină, treaba cu iodul, nu mai zic de hârtia igienică și multe altele, am ajuns la nivelul următor: uleiul. Chiar nu am nici mai vagă idee ce vor să facă ai noștri cu atâta ulei. În primul rând am vizitat o serie de magazine. Mai mici sau chiar hipermarket-uri. Unele din magazinele mai mici au cam rămas fără marfă. Într-unul din ele, care face parte dintr-o rețea mai mare de supermarketuri, la raftul cu ulei mai erau doar patru sticle. Mă rog, bidoane. „Ne cerem scuze dar stocul s-a epuizat. Vom aproviziona în cel mai scurt timp. Mulțumim pentru înțelegere”, era afișat în dreptul prețului la ulei. „La noi nu se prea bat pe ulei ca în alte părți. Suntem magazin de cartier și cumpără mai mult pensionarii. Iar ei cumpără cumpătat. Și noi am raționalizat. Nu vindem mai mult de 6 litri, dar cică prin alte părți se dau și câte două-trei baxuri. Nu știu când o să mai primim marfă”, spune o vânzătoare din magazin. Adevărul e că la cum arată raftul gol și pe fondul zvonurilor total negative, te cam îngrozești. Probabil că tot omul își face fel de fel de scenarii și cu siguranță nu sunt dintre cele mai bune.
“Cine să-i mai creadă pe politicieni?”
Degeaba a ieșit ministrul economiei cu declarații să ne asigure că nu suntem în pericol și că sunt stocuri consistente. „Cine să-i mai creadă pe politicienii ăștia? Ăștia mint și când dorm. Dacă ar fi atâta marfă, de ce nu este la raft”, spune un client care înșfacă ultimile patru bidoane de ulei. „Dar zahăr și orez nu cumpărați?”, îl întreb în glumă. „Zahăr și orez…poate că săptămâna viitoare. Aștept să le vină rândul”, îmi spune cetățeanul care simte un pic de ironie și cred că începe să gândească. De altfel, reacția omului vizavi de politicieni, spunând că „ăștia mint și când dorm”, mă face să cred că de fapt asta este opinia oamenilor despre cei care ne conduc, ceea ce duce la neîncredere în clasa politică. Iar asta reflectă reacția oamenilor care nu mai țin cont de mesajele transmise de conducători. Iar acest aspect, coroborat cu tot felul de știri total false dar fantastice, conduce la isteria pe care o trăim în această perioadă. Revenind în magazine, mai exact într-un hipermarket, la raionul de ulei, unde există marfă din abundență, tronează un afiș prin care clienții sunt informați că nu pot achiziționa mai mult de 12 sticle pe un bon la casă. Erau unii care dădeau târcoale. Se uitau, comparau prețurile, după care s-au hotărât. Au băgat în căruț șase baxuri. „Dar nu te lasă decât cu două”, îi spun tipului în trecere. „Eii…suntem trei. Câte două de căciulă. Dar oricum, sunt două pe bon. Fac trei bonuri și merge”, spune tipul și face cu ochiul, ceea ce arartă încă odată că românul e descurcăreț. „Dar ce faci cu atâta ulei”, îl întreb pe tipul fâșneț.
“Fac ce face toată lumea”
„Păi ce să fac. Ce face toată lumea. Nu vezi cum se cumpără? Unii zic că se scumpește. Cine știe ce-o mai fi. Ce-i luat e bun luat. Vedem noi”, îmi răspunde și pleacă spre casele de marcat. Nu mai zic nimic, că apoi mă tratează suspect, și cine știe ce mai crede. Și din această reacție poți să tragi concluzii. Unii cumpără că…așa e la modă. Dacă alții cumpără, de ce să nu cumpăr și eu? Practic, dacă te ia valul, restul nu mai contează. Revenind în magazine, raționalizarea e clară. Unii dau maxim două baxuri, alții câte trei iar unii chiar câte șase. Mai există hipermarketurile care vând en-gross și care nu au pus limită de cantitate la vânzare. În aceste condiții, mai marii țării, de toate rangurile, anunță pe toate căile ca oamenii să stea liniștiți și îi îndeamnă să cumpere doar ce au nevoie. Dar cine să-i asculte? Și vom încheia scurta noastră incursiune printre rafturile cu ulei cu un banc ce a circulat zilele acestea pe rețelele de socializare: „A apărut și primul român ucis din cauza războiului. A deschis ușa de la debara și i-a căzut în cap un bax de ulei!”. Oare ce mai urmează?
Florentin Radu
Florin Ștefănescu
