A început școala, iar odată cu ea, părinții vor să se asigure că cei mici au toate rechizitele necesare. Totuși, există 3 lucruri care nu pot fi cumpărate și nici nu încap în ghiozdan, dar care sunt esențiale pentru un an școlar reușit.
FRICĂ SAU CURIOZITATE?
„Lasă că se ocupă învățătoarea de tine, o să vezi.” sau „Dacă mai ești obraznic, o să te certe doamna la școală.” sunt doar câteva dintre replicile pe care unii părinți le spun copiilor cu gândul că îi vor face mai cuminți sau mai bine pregătiți pentru a deveni școlari. Adevărul este că astfel de cuvinte nu doar că nu au efectul așteptat, dar le dezvoltă copiilor temeri cu privire la această nouă etapă din viața lor, indiferent că sunt sau nu spuse cu scopul de a amenința. Cei mici sunt adesea anxioși din cauza începerii școlii, așa că felul cum le vorbim despre ea le poate schimba cu totul modul cum vor experimenta anul ce urmează. Discută cu cel mic despre cum se simte acum că este la școală, răspunde-i la întrebări, fă-l să se simtă în siguranță și cultivă-i curiozitatea, nu frica.
ABILITĂȚI ACADEMICE VS. ABILIĂȚI SOCIALE
Una dintre preocupările părinților atunci când copilul intră la școală este ca cel mic să știe să numere, să cunoască literele, să citească sau să-și scrie numele. Deși aceste aptitudini sunt de apreciat la un școlar mic, ele nu sunt tot. Uneori, pot fi chiar inutile în lipsa abilităților sociale. Statul pe scăunel sau în bancă, ascultatul de doamna învățătoare, joaca cu alți copii, autocontrolul și comunicarea nevoilor sunt doar câteva dintre elementele care clădesc o atitudine sănătoasă a copilului în mediul educațional. Abilitățile sociale sunt baza pe care se vor dezvolta ulterior și cele academice. Învață-l pe cel mic să relaționeze corespunzător cu cei din jur și îți promit că la școală va învăța restul.
DIZABILITĂȚI ȘI DIFERENȚE
Există posibilitatea ca după prima zi sau săptămână de școală, copilul tău să vină acasă și să-ți povestească despre un coleg care nu este ca toți ceilalți. Fie că vorbim despre dizabilități fizice, precum un copil în scaun rulant sau despre neurodivergență, cum ar fi autismul, este important ca cei mici să fie conștienți că există copii diferiți de ei, iar acest lucru este perfect normal. Poate un coleg este hiperactiv, poate vorbește diferit, poate cineva din clasă nu vorbește deloc sau un copil se mișcă cu mai multă greutate. Toți suntem unici. Fii un exemplu pentru cel mic și ajută-l să înțeleagă, să accepte și să interacționeze cu cei diferiți de el, fiindcă nu diferențele sunt problema, ci modul cum ne raportăm noi la ele.
Ionescu Daria-Elena
Psihopedagog – Logoped
