Rău fără apă, dar mai rău fără rău

Săptămâna trecută am auzit o doamnă din Bacău spunând cuiva că se duce să cumpere apă deoarece orașul va rămâne câteva zile pe uscat.

Avea dreptate, de marți s-a întrerupt programat, dar îndelung, timp de trei zile, furnizarea apei în câteva dintre orașele alimentate din Lacul de acumulare Valea Uzului.

Motivul: se înlocuiește o conductă veche de lângă baraj. Până la un punct e firesc să mai crape și fiarele, că nu trăiesc nici ele cât lumea, dar mi s-a părut la fel de firească întrebarea altui băcăuan cu privire la perioada din an aleasă pentru o asemenea lucrare, adică tocmai acum când vine frigul, când centralele termice de orice fel rămân moarte fără apă?

Un răspuns la o astfel de întrebare am auzit chiar de la mai marii întreprinderii de alimentare cu apă, ceva de genul celebrei „iarna nu-i ca vara”.

Adică – spunea mai marele cu pricina -, vara consumul de apă e infernal, cum să lași lumea fără apă vara?! Justă și această opinie, pentru că decât nespălat, mai bine înghețat.

Însă marea problemă a apei în județul Bacău și în toată România e alta. Reparațiile vin și trec, dar apa se spune că a devenit mai scumpă decât petrolul.

Unele țări nici nu prea au apă potabilă, iar la hotelurile în care ați stat cu siguranță ați fost avertizați că apa de la robinet nu e potabilă. Pe pământ se vede apă multă, dar nu toată e de băut. Și Marea Moartă are apă, dar tot moartă se numește.

Și mai grav e că această criză a apei se va adânci. Potrivit raportului Global Environment Outlook, publicat de ONU, „până în 2025, circa 1,8 miliarde de oameni vor trăi în țări sau regiuni cu lipsă acută de apă, iar două treimi ar putea fi sub stres pentru atingerea necesarului de apă pentru agricultură, industrie, scopuri domestice, energie și mediu”.

Așa că acum e rău fără apă timp de trei zile, dar mai rău ar fi fără rău!